Web
Analytics
TECUCI

Cuvânt al Sf. Teodor Studitul despre post


acvila30.wordpress.com

  Redăm mai jos câteva învăţături date de Sf. Teodor Studitul ucenicilor săi în timpul Postului Mare, dar care pot fi folositoare oricărui credincios şi în perioada celor 40 de zile ale Postului Naşterii Domnului (15 noiembrie – 24 decembrie).  Fraţilor şi părinţilor, zilele acestea ale postului, faţă de cealaltă vreme a anului, se aseamănă cu un liman lin, către care, împreună, aleargă toţi şi în care află liniştea duhovnicească nu numai călugării, ci şi mirenii, conducătorii şi supuşii, împăraţii şi preoţii. Că şi neamului întreg şi la toată vârsta oamenilor, vremea aceasta a postului este folositoare şi mântuitoare. În case, în oraşe şi în sate, încetează vrajba şi tulburarea, şi prisosesc slavosloviile, milostenile şi rugăciunile, prin care lin şi milostiv Se face Dumnezeul nostru şi împacă sufletele noastre şi ne dă iertare de păcate. Şi, cu adevărat aşa este, dacă şi noi ne vom întoarce către El, din toată inima noastră, cu frică şi cu cutremur, căzând la El şi făgăduind să lăsăm fiecare tot răul obicei care ne stăpâneşte. Postul nu înseamnă numai îndepărtarea de bucate, ci şi înstrăinarea de toată patima

ortodoxia.md

Deci, de vreme ce, acum, la început, lucru greu se pare (postul), să ştiţi că, de vom arăta osârdie, şi Dumnezeu ajutând, ne va fi nouă mai uşor, din zi în zi. Dar, de voim ca postul nostru să se facă adevărat şi primit lui Dumnezeu, precum postind de bucate, aşa să ne păzim şi de tot păcatul sufletesc şi trupesc, cum ne învaţă pe noi troparul: ”Postul  nu este numai ca să facem depărtare de bucate, ci este înstrăinarea de toată patima păcatului.” Să ne păzim de lenevire şi trândăvire la slujba şi la pravila noastră; mai presus de toate, de slava cea deşartă, de pizmuire, de vorbirea de rău şi de vrajbă, care sunt patimi ascunse, dar care omoară sufletul. Să ne păzim de păcatul orânduirii de sine, adică să nu facem voile noastre. Că altceva nu iubeşte diavolul, decât să afle pe omul care nu întreabă pe altul, nici nu se sfătuieşte cu cel ce poate să-l povăţuiască pe el, spre fapta bună, că, atunci, vrăjmaşul lesne îl înşală pe chivernisitorul de sine şi îl vânează şi în cele pe care le are bune. Să luăm aminte, mai ales, spre pofta cea trupească că şi acum, când postim, şarpele, diavolul cel cu multe feţe, ne ispiteşte pe noi cu gândurile cele rele. (…) Să fim, încă întru cântări şi în slujbe sârguitori. Să avem bine mintea noastră la citire; că, precum se hrăneşte trupul şi creşte cu hrana pâinii, aşa şi sufletul se hrăneşte cu cuvintele cele dumnezeieşti. Să facem plecările genunchilor după putere, în tot ceasul, după măsura ce ni s-a dat. Să lucrăm şi lucrările mâinilor noastre, pentru că cel ce nu lucrează nimic, nu este vrednic nici să mănânce, precum zice Apostolul. Să ne îndreptăm unul pe altul, că unul, adică, este neputincios, iar celălalt, în toată puterea. Şi să nu ne învrăjbim, numai ce este bun să facem, să fim dulci la vorbă, paşnici, înduraţi şi milostivi, blânzi, buni, ascultători, plini de milă şi de rodurile cele bune. Şi pacea lui Dumnezeu să păzească inimile noastre şi mintea şi să ne învrednicească pe noi întru Împărăţia Cerurilor, pentru Hristos, Domnul nostru, a Căruia este slava şi puterea, împreună cu Tatăl şi cu Sfântul Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.