Web
Analytics
TECUCI

Călătorind prin zona cea mai pitorească a fostului judeţ Tecuci

Călătorind prin zona cea mai pitorească   a fostului judeţ Tecuci

   Călătorind prin zona cea mai pitorească   a fostului judeţ Tecuci în anul Centenarului Marii Uniri

La puţin timp după evenimentele din Decembrie 1989, în calitate de membru al „Fundaţiei pentru judeţul Tecuci“, am străbătut împreună cu reprezentanţii conducerii acesteia partea de nord a fostului judeţ desfiinţat în mod abuziv (după cinci secole de existenţă neîntreruptă) de puterea comunistă pe 8 septembrie 1950.

Mănăstirea RăchitoasaMormintele ctitorilor M-rii RăchitoasaBiserica din lemn din comuna Răchitoasa

____

 

 

 

Cu acel prilej am vizitat majoritatea localităţilor aşezate de o parte şi de alta a drumului ce leagă târgul Podu Turcului de comuna Coloneşti, am purtat discuţii cu noii reprezentanţi ai autorităţilor locale, am obţinut un acord de susţinere a demersului entuziast al tecucenilor şi am făcut o evaluare a potenţialului economic şi turistic al zonei aflate sub zona de influenţă a actualului judeţ Bacău. Din cauza factorilor politici postdecembrişti încercarea de recuperare şi de repunere în drepturi a judeţului Tecuci a fost sortită eşecului.

Zilele trecute, în mod cu totul întâmplător, m-am alăturat unui grup de intelectuali din oraşele Tecuci şi Bârlad, precum şi din comuna Podu Turcului, misiunea acestuia fiind aceea de a identifica posibilităţile pentru promovarea din punct de vedere turistic a pitoreştii văi a Zeletinului, dar şi de punere în circuit a câtorva dintre casele de care şi-au legat numele  unele personalităţi importante ale culturii şi ştiinţei româneşti născute pe meleagurile fostelor judeţe Tecuci şi Tutova.

După convorbirile fructuoase pe care le-am avut cu autorităţile administrative din comunele Răchitoasa şi Motoşeni, am vizitat împreună câteva monumente istorice şi de arhitectură destul de interesante: Mănăstirea de maici (ctitorită în anul 1697 de Ilie Ianache Ţifescu vel spătar şi de soţia sa Tofana, care ajunsese la începutul secolului al XIX-lea să posede cel mai mare număr de moşii din Moldova) restaurată şi extinsă în ultimii ani, şi vechea biserică din bârne de stejar „Cuvioasa Paraschiva“ de pe dealul Viei, o adevărată bijuterie a meşterilor populari, ambele situate în localitatea Răchitoasa; biserica din lemn „Înălţarea Domnului“ ridicată, în anul 1830, în cătunul Praja care aparţine astăzi de comuna Motoşeni.____

Acestora li s-a adăugat, pe parcurs, şi o scurtă descindere la modernul şi ospitalierul Cămin de Bătrâni (CIA) de cinci stele ridicat chiar pe locul grajdurilor fostului CAP Răchitoasa prin contribuţia unor fundaţii elveţiene de binefacere şi inaugurat în decembrie 2006 în prezenţa prinţului Dimitrie Sturdza iniţiatorul proiectului.

Burdusaci - Vechea fântână din curtea casei părinteşti a lui C.D. ZeletinCasa din Sendresti a bunicilor lui George Emil PaladeBiserica din lemn din Praja - Motoşeni

____

 

 

 

Având în vedere faptul că deplasarea noastră avea o motivaţie bine determinată, ne-am oprit în satul Burdusaci – ce aparţine de comuna Răchitoasa – pentru a face o evaluare a stării în care se află casa părintească a scriitorului C.D. Zeletin şi, mai apoi, satul Şendreşti – Văratic din comuna Motoşeni. Aici, în gura unei râpe adâncite de ploi, se păstrează aproape intactă casa preotului Gheorghe Palade, bunicul omului de ştiinţă George Emil Palade (primul dintre românii deţinători ai Premiului Nobel pe care acesta l-a dobândit, în anul 1974, pentru fiziologie şi medicină) şi unde, în perioda interbelică, acesta obişnuia să-şi petreacă vacanţele de elev sau student. Primul dintre imobile, din păcate, se află într-o avansată stare de degradare neputându-se pune în valoare decât după investiţii costisitoare, iar celălalt este situat la o distanţă de 8 km faţă principalul drum asfaltat care străbate acest perimetru al judeţului Bacău.

La sfârşitul periplului, factorii implicaţi au hotărât a se identifica o locaţie adecvată pentru amenajarea, într-un viitor apropiat, a unei Expoziţii permanente a personalităţilor (multe numărându-se printre membrii Academiei Române) care s-au născut şi au trăit pe valea Zeletinului. Totodată, s-a decis a se elabora un memoriu documentat ce ar urma să fie prezentat Direcţiei Judeţene de Cultură şi Patrimoniu Cultural, precum şi Consiliului Judeţean Bacău în vederea obţinerii de fonduri pentru materializarea proiectului. Profesorul Hristache Pricope din Podu Turcului – iniţiatorul demersului la care m-am referit în prezenta intervenţie – s-a angajat să realizeze un ghid turistic ilustrat al zonei capabil să vină în sprijinul celor interesaţi de cunoaşterea valorilor culturii şi ştiinţei naţionale, originare de pe aceste meleaguri, ori de descoperirea unor locuri frumoase şi pitoreşti.

____Text şi fotografii: Ştefan Andronache


          Pentru completarea informaţiilor, cât şi pentru determinarea multora dintre cei pasionaţi de călătorii sau de evadare cu adevărat în mijlocul naturii mai puţin poluate, redăm un fragment dintr-o lucrare documentată mai puţin cunoscută publicului de astăzi referitoare la  fostul judeţ Tecuci ce a fost elaborată exact cu 75 de ani în urmă de un grup de cadre didactice de la Liceul Real „D.A. Sturdza“ din reşedinţa judeţului.

          Cititorii vor fi familiarizaţi astfel cu frumoasa vale pe care o străbate râul Zeletin şi de-a lungul căruia îi ţin isonul 65 de dealuri în marea lor majoritate împădurite sau presărate cu pajişti pe care pasc cirezi de vite sau turme de oi. În acelaşi timp, aceştia vor afla informaţii preţioase despre aşezările rurale care îi dau un plus de farmec întregului teritoriu.    

Cap. I (…) Valea Zeletinului începe de la Ţigâra de Sus, izvorul râului Zeletin, şi se termină la nord de satul Brăhăşeşti unde acest pârâu se uneşte cu pârâul Berheci.

Această vale este flancată la răsărit de dealul Plopanei, dealul Ţigârei, dealul Danciu, dealul Spriei, dealul Cetăţuiei, dealul Prihodiştea la poalele căruia stă ascuns târgul Coloneşti, vestit prin târgurile sale săptămânale de altădată; târg boieresc unde şi azi se înalţă, într-o mică pădurice de brazi, un castel medieval, conacul vechii proprietăţi.

Mai departe urmează dealul Nucului, dealul Boghiu şi dealul Grecului unde satul Buda strâns ca într-un corset este ameninţat de şuvoaiele râpilor care pe timpul verii se repăd furioase la vale apele ploilor, distrugând şi drumuri şi poduri şi gospodării.

Dealul Neagului, dealul Lupoaiei, dealul Coloneasa acoperite cu păduri de stejari care formează vestitata pădure a statului (Ocolul Silvic // Răchitoasa) cu cel mai renumit stejar de construcţie, în special pentru mobilă.

Dealul Stupinei, dealul Şendreştilor, dealul Aslău la poalele căruia stau ascunşi şi retraşi mai departe de firul adevărat al apei satul Burdusaci, sat vechi de răzeşi, dealul Prajei, dealul Căzăturei, dealul Orbu, dealul Plopului, dealul Dumbrăvei, dealul Morilor, dealul Cojanca, dealul Dămcuşa unde străjuieşte satul Glăvăneşti, sat de mocani harnici şi gospodari, dealul Hohorâta, dealul Rădăcini, dealul Scrofenilor la picioarele căruia se întinde Podu Turcului, centru comercial unde populaţia nordică a judeţului Tecuci şi parte din comunele judeţului Tutova îşi găsesc putinţa desfacerii produselor lor agricole şi casnice şi procurarea celor necesare gospodăriilor lor, târg cu legendele lui, unde primul pod ar fi fost făcut de un turc de unde şi-a căpătat şi numele.

Dealul Diaconesei, dealul Perjoaiei, dealul Caprei, dealul Recea, dealul Banului, dealul Nicoriţa, dealul Vicoleni deasupra căruia se ridică mândru satul Gohor, dealul Nicoleasa cu valea lui Brescu în dreptul căruia pârâul Zeletin face confluenţa cu pârâul Berheci.

De partea de apus, valea Zeletinului de la izvorul râului cu acelaşi nume şi până la revărsarea pârâului Dobrotfor în pârâul Zeletin se întind dealurile: Pleşa, Pocişu Pietrei, Băimacului, Analog, Coloneşti, Zarea Panului pe care urcându-te spre a ajunge la versantul de apus spre satul Slobozia îşi trebuie două ore, având veşnic impresia că, la fiecare jumătate de oră, te-ai reinters iarăşi la Coloneşti, adică de unde ai plecat, târgul reapărându-ţi vederii deşi de fiecare dată eşti cu mult mai sus şi mai departe de el; acest deal având cea mai mare altitudine din lanţul dealurilor care străjuesc pârâele din partea de nord a judeţului.

Dealul Scoruşul, dealul Peştoaiei, dealul Fânarului, dealul Mare, dealul Cernei acoperit de asemenea de păduri de stejari (Ocolul Silvic Răchitoasa) la picioarele cărora stă ascuns satul Răchitoasa cu grădini bogate în pomi fructiferi, nuci şi meri, cu ale căror fructe se poate mândri; localitate cu aer curat şi sănătos, o adevărată staţiune climaterică unde vizitatorii în primele zile de la sosire vor simţi că au guturai, iar serile le vor părea reci deşi sunt în toiul verii.

Peste aceste dealuri şerpuiesc drumuri plăcute prin pădurile nesfîrşite care fac legătura cu satele învecinate şi în care păduri călătorul se va opri ca fermecat de câtecele melodioase ale păsărelelor ce în linişte şi mulţumite împărătesc peste întinderea bătrânelor păduri de copaci sănătoşi şi înalţi cât văile din care răsar.

Sub aceste dealuri stă pitulată şi ascunsă Mănăstirea Răchitoasa cu atâtea legende şi care o adăpostesc cu toată discreţia atât dealurile cât şi pădurile dinprejur căci de ori unde vei veni numai, aproximativ la 50 metri, vei avea putinţa să-i descoperi aşezarea. Mănăstire de călugări pe vremuri, azil de bătrâni şi colonie de muncă astăzi, distrusă de cutremur în cea mai mare parte în anul 1940.

Dealul Mare, dealul Sohodolului, dealul Crăeştilor şi Oarzelor care străjuesc şi malul stâng al pârâului Pojorâta, care se varsă  în pârâul Dobrotofor // cam în dreptul satului Negoaia.

Dealul Lunculiţei, dealul Sohodolului ocupat de o bătrână pădure de stejar cu acelaşi nume. Dealul Crucei, dealul Năfurieştilor, dealul Dumbravei, dealul Turcului în partea de apus a târgului Podu Turcului, dealul Prodan, dealul Bălăneştilor, dealul Hanţei, dealul Răcuşana, dealul Bujoreanu, dealul Cruceanu, dealul Plăcinţenilor, dealul Galbeni, dealul Mitoc cu valea Epii şi dealul Cetăţuia. (…)

Extras din „Monografia judeţului Tecuci“ [manuscris dactilografiat, 1943, se păstrază la Arhivele Naţionale din Bucureşti], Capitolul I B, Descrierea pitorească a judeţului Tecuci [autor prof. George Dongoroz], pp. 8-10.