Web
Analytics
TECUCI

Democratie de partid (pamflet)


Miel si LupiA fost o vreme nu prea îndepărtată, când, în România, exista un singur [intlink id=”203″ type=”post”]partid[/intlink], un singur comandant suprem şi câteva milioane de subalterni care aveau dreptul să-şi exprime adeziunea prin aplauze furtunoase, telegrame, media, etc.Vremurile s-au schimbat brusc. A năvălit peste noi democraţia adică voinţa celor mulţi. Bine, bine, dar cei mulţi sunt, din păcate, mediocri. Şi uite că nici aici nu lipsesc durerile de cap. pentru că ei, mediocrii au avut întotdeauna un dinte, ba chiar mai mulţi, împotriva [intlink id=”9778″ type=”post”]elitelor[/intlink]. Adică de ce să facă unii pe deştepţii, dacă toţi au drepturi egale?
De aceea, democraţia perfectă rămâne o utopie, o himeră chiar, mai ales când este vorba de conducerea unui partid. Practic, un grup se repede spre timonă. Dintre ei, se profilează un [intlink id=”12940″ type=”post”]lider [/intlink]care, după puţin timp lansează semnalul: „gata, comanda la mine”! Ori cum ar spune unul de teapa d-lui Vanghelie: „eu sunt Alfa şi Romeo”! şi încet-încet, nu mai mişcă nimeni în front. Mare dreptate avea savantul N. Iorga când spunea că un partid înseamnă un unu urmat de mai multe zero-uri. Aşa a  fost mereu şi mai abitir acum în originala noastră democraţie. Cam prin toate filialele judeţene şi prin toate punctele cardinale ale eşicherului politic, apar mici dictatori care dau cu flit când e vorba de statut, conducere colectivă, democraţie etc. El face, vorba şmecherilor, „ce vrea muşchii lui”. El hotărăşte când să plece din partid deştepţii, care nu se aliniază, el stabileşte ordinea pe listele electorale în preajma alegerilor, tot el gestionează „cadourile” financiare pentru locurile eligibile, bani frumuşei, dar niciodaţă contabilizaţi.
Când şeful a luat măsuri drastice, iar cei puşi la colţ au bătut la uşi mai înalte, în scurtă vreme ancheta intră în scenariul de tipul cunoscutului „arendaş român” al lui [intlink id=”839″ type=”post”]Caragiale[/intlink]. Este arhicunoscută „opera” unui lider central care, tot eliminându-i pe cei incomozi, a transformat partidul istoric pe care îl păstorea într-un conglomerat de aripi şi aripioare.
Revoluţia a ucis un dictator, nu şi mentalităţile şi apetiturile dictatorilor care au prosperat teribil la umbra demagogiei generate de proasta înţelegere a democraţiei. Dacă am avea curajul să cuantificăm gesturile totalitare din teritoriu, cumulate cu cele centrale am obţine un produs cu puternice arome nord-coreene.
Aşa se explică de ce, de aproape două decenii, românii au parte mai mult de mâl, deşi locurile acestea ar putea fi împodobite cu nuferi.
Aşadar, de jos şi până la vârf, democraţia românească de partid seamănă cu o nuntă de câini, unde doar unul exercită actul împerecherii, iar ceilalţi din jur dau ca bezmeticii din [intlink id=”12507″ type=”post”]fund[/intlink].

Scris de Vasile Ghica

Sursa foto: filida.wordpress.com


3 comments

  1. Perfect adevărat, Lucid! Dar aş înlocui cuvîntul ,,comod” cu ,,mălai” căci acesta este adevărul : totul în politică se reduce la bani( bani de luat, bani de dat, atît pe orizontală cît mai ales pe verticală în sus). Crede-mă, ştiu ce spun!

  2. Mie-mi spuneti! E adevarat ca sefii de la Galati sunt dictatori, dar si comportamentul tecucenilor ii stimuleaza.
    Cunosc un asemenea “dictator” care se crucea de cat de urat se sapau tecucenii intre ei. Si el ii lasa. Astepta rezultatul incaierarii si ii dadea binecuvantare invingatorului – chiar daca il desconsidera. Asta ii era tactica, i se parea mai comod si considera ca nu are rost sa se lupte cu ceeace credea ca este caracteristica oamenilor locului.
    In ce priveste ultima fraza, ea caracterizeaza perfect politica de la noi. E geniala. Va sfatuiesc sa o inregistrati la OSIM.

  3. Toată stima mea, domnule profesor! Articolul este nemaipomenit! Nici că puteaţi surprinde mai bine pulsul din interiorul unui partid în general.Aceasta este o stare de fapt care se colorează, în funcţie de siglă, în roşu ( mai ales în roşu) galben, iar din amestecarea lor,în portocaliu, albastru, sau verde.Finalul este genial, iar imaginea din stînga sus este cum nu se poate mai sugestivă: degeaba are mielul patru steluţe la gît,tot steaua din fruntea fiecărui lup contează!

Comments are closed.