Web
Analytics
TECUCI

Viorel Burlacu – “Memoria hârtiei” cu gândul la “apuse vremi”


Un cronicar onest

Sunt aproape două decenii de când Viorel Burlacu scrie la “gazete”. Cu tenacitate, cinstit, ca martor al unor vremuri nu rareori greu de cuprins în cuvinte. Este un cronicar onest al trecerii unor ani dificili peste târgul micuţ unde parfumul teilor alungă ridurile din sufletul tecucenilor. Din râvna lui s-a născut această carte.

Memoria hârtiei“, un titlu ce trimite din start cu gândul la “apuse vremi”, obligându-ne să recunoaştem că trecutul nostru recent devine prea repede istorie, este un volum de fapte. Faptele despre care autorul s-a străduit să scrie, să transmită la radio, să alerge după interlocutori cu nedumeririle sale şi ale celorlalţi. A consemnat sărind dintr-un domeniu în altul, cu aviditatea curiozităţii unui om inteligent, care vede şi căruia nu-i vine a crede. Pentru că, dincolo de relatare, se surprinde adeseori tristeţea sau inocenta perplexitate a celui care spera altceva.

Viorel Burlacu Viorel Burlacu îl întreabă la un moment dat, într-un interviu, pe unul dintre interlocutorii săi : “Se spune, se scrie mult, mai ales afară, despre ceea ce numim imaginea noastră. Sigur, eu nu am în vedere o imagine patriotardă lustruită dar, cu tristețe, constatăm de multe ori că imaginea României apare “voalată”, departe de cea reală. Unde începe să se deformeze această imagine?” Răspunsul se află în carte, însă întrebarea pluteşte ca o preocupare constantă a autorului asupra întregii sale activităţi. Imaginea aceasta, a unei ţări sau doar a unui oraş-ce altceva este un loc decât reflecţia patriei care îl încape?- este grija lui Viorel Burlacu dintotdeauna. De aceea a scris, a colaborat la ziare şi reviste, pentru a surprinde cât mai corect imaginea timpului său, un timp respirat la şi prin Tecuci şi tecuceni. Este un om îndrăgostit de urbea sa şi căruia nu i se pare normal ca ceva, aproape orice, legat de această urbe ar putea trece neobservat. De aceea a strâns cu grijă texte care îi aparţin şi descriu întâmplări ale ultimelor decenii din oraşul moldav, gândurile unor oameni legaţi într-un fel sau altul de Tecuci.

Unirea-Tecuci

O pondere importantă în volum o au interviurile, mai ample sau mai scurte cu oameni care i-au trezit interesul: jurnalistul Aristide Buhoiu, Prof. univ. dr. Valeriu Rusu, de la Universitatea Aix-en-Provence, Franța, istoricul Petre Ţurlea, seismologul George Purcaru, Prof. dr. la Institutul de Geofizică al Universității “J. W. Goethe”- Frankfurt, Germania, Daniel Ward, voluntar în Organizaţia Corpul Păcii şi alţii. Interesant este că autorul dă aceeaşi importanţă şi discuţiilor sale cu oamenii locului, fie ei primari, medici, profesori sau simpli locuitori ai Tecuciului. Sunt de menţionat aici discuţia amplă cu scriitorul Ionel Necula dar şi interviul luat lui Dumitru Savitescu, cel mai vârstnic cetăţean al municipiului.

“Fiecare localitate, oraş sau doar un cătun uitat de lume, are această obligaţie morală de a fora în istoria şi tradiţia locului şi de a-i conserva, continua şi îmbogăţi tradiţiile, ansamblul de credinţe şi obiceiuri, zestrea care îl individualizează, îi conferă distincţie, identitate şi personalitate”, spune Ionel Necula, parcă pe inima şi gândul autorului acestui volum.

“Vom căuta să ne punem pecetea pe viața spirituală a orașului nostru”, afirmă părintele paroh Vasile Jalbă, directorul Școlii de Cântăreți Bisericești – Tecuci. Viorel Burlacu se identifică prin punerea în pagină a acestor opinii cu esenţa lor, se regăseşte, se completează pe sine prin ele. Îşi caută în toate materialele adunate speranţele sale şi ale concetăţenilor săi, de cele mai multe ori pierdute ori trădate, regăsindu-şi echilibrul în discuţiile cu oameni care mai gândesc, mai cred în carte, în hârtia căruia şi el i se încredinţează.

Faptul că alături de interviuri veţi găsi şi Viorel Burlacuarticole diverse, legate de necazurile cu spitalul oraşului, absenţa unui hotel, întâmplări cu aspect de fapt divers, scurte incursiuni în politica urbei etc nu este deloc întâmplător. Autorul a trăit şi trăieşte alături de concetăţenii săi fiecare respiraţie a locului. Este modul său de a-şi mărturisi apartenenţa la Tecuci, nu ca la un simplu oraş ci ca la o vatră. Cu istoria, cultura, oamenii şi întâmplările lor, cu tot ceea ce înseamnă viaţa unui loc denumit simplu “acasă”.

” … Distincţie, identitate şi personalitate. Fără această evidenţă, o localitate poate fi asemănată cu un om fără buletin de identitate”, îi declară istoricul Petre Ţurlea autorului acestei cărţi. Viorel Burlacu a eliberat la rândul lui, modestul său act de identitate Tecuciului. Unul din şirul lung al actelor pe care tecuceni de frunte s-au învrednicit să le depună la biografia acestui loc.

Katia Nanu