Web
Analytics
TECUCI

Confesiunile unui mare gazetar, Aristide Buhoiu.

Aristide Buhoiu

– Domnule Aristide Buhoiu, foarte multă lume va cunoaşte ca fiind unul dintre cei mai cunoscuţi gazetari din lumea radioului şi mai ales a televiziunii, transmisiunile sportive, dar şi reportajele de televiziune v-au adus o maximă celebritate.

– În primul rând îmi face plăcere să constat că astăzi debutez la o televiziune locală din Moldova, mai exact din Focşani, care are şi un nume frumos: Diplomatic. Pe la începuturile carierei jurnalistice realizăm emisiunea, Drumuri româneşti” şi în peregrinările mele am trecut şi prin Vrancea, inclusiv prin Tecuci. Cred că ar fi interesant de făcut un documentar cu istoria României văzută prin prisma podgoriilor. Aceste drumuri româneşti ale vinului sunt la fel de interesante ca, drumurile europene”.

Când am publicat în SUA cartea, Orizonturi roşii” am văzut că şi dictatorului Ceauşescu îi plăceau vinurile de Odobeşti, Bohotin ori Nicoreşti, cu băbeasca aia cam dură. În California, unde am locuit o bună bucată de timp, sunt multe zone viticole, cu vinuri poate mai bune decât cele franţuzeşti şi la fel de bune ca şi cele româneşti. Demult am citit cartea, Vinul şi viţa de vie de-a lungul timpului” semnată de I. C. Teodorescu şi mi s-ar părea interesant să refac un fel de drum al marilor oameni de spirit, cunoscuţi că degustători de vinuri, de exemplu Păstorel Teodoreanu. Şi aceste drumuri româneşti ale vinului pot fi la fel de interesante ca drumurile europene.

  – Totuşi, cum a fost debutul dvs în radio şi televiziune?

– Am început să lucrez ca redactor la un centru de radioficare din Lugoj; am debutat la 15 ani, că în romanul lui Jules Verne. Erau peste 4000 de case conectate la o staţie, cu câteva mii de ascultători într-un oraş cultural deosebit, un fel de Florenţa a Banatului, aşa cum este cunoscut Lugojul. Aici au fost primii ani de ucenicie. Am plecat apoi la facultate la Timişoara, la filologie şi atunci am debutat la un radio adevărat unde realizăm emisiuni de actualităţi. După un an m-am transferat la Universitatea din Cluj şi aici am început să lucrez la postul public de radio colaborând cu renumitul comentator sportiv Ion Ghiţulescu.

  – La televiziune cum aţi ajuns?

– Am venit în televiziune adus de Tudor Vornicu în anul 1965 şi la început lucrăm pentru programele de ştiri, sport, news. Regret că astăzi, deşi avem atâtea studiouri de televiziune, nu mai văd pe micile ecrane emisiuni de reportaj, dar făcut profesionist. Mă gândesc cu nostalgie la emisiunea de reportaje, Săptămână”; dură 60 de minute şi aici lucrau jurnalişti foarte buni precum Alexandru Stark, Carmen Dumitrescu şi mulţi alţii. Octavian Paler m-a plasat apoi în echipa lui Emanoil Valeriu care realiza emisiunea, Duminică sportivă”, iar prima parteneră în emisiune mi-a fost o actriţă adusă atunci de la Braşov… nimeni alta decât Stela Popescu.

  – Ce credeţi că ar trebui să conţină în principal programele studiourilor locale de radio şi televiziune?

– Astăzi în SUA cel mai mare succes îl au studiourile locale, ziarele locale sunt mai citite decât cele naţionale. Lumea este mai interesată de ceea ce se întâmplă acasă, în proximitatea vieţii de zi cu zi. Dacă ţineţi seama de asta şi lucraţi cu jurnalişti profesionişti nu înseamnă că veţi fi provinciali.

  – Aţi vorbit de, drumuri româneşti”, apoi ceva mai târziu, drumuri europene”… Cum a fost drumul exilului în SUA?

– Am plecat din România, nu am fugit, în anul 1984 şi am ajuns la New York, unde am cerut azil politic, pe care l-am primit destul de repede. După câteva luni am editat ziarul, Universul”, al cărui prim număr a fost lansat în Vinerea Mare a anului 1985, la Biserica Sfântă Maria. Un succes deosebit a fost publicarea memoriilor generalului Ion Mihai Pacepa, în paginile cărţii, Orizonturi roşii”.

  – Generalul de securitate Pacepa este receptat foarte diferit aici în România. Care este opinia dvs în legătură cu acest subiect?

– Personal eu cred că generalul Pacepa a făcut foarte multe rele cât a fost în structurile securităţii româneşti, dar în acelaşi timp, după plecarea sa, a contribuit cu foarte mult informaţii pe care le-a oferit lumii libere, mai ales cele care veneau din sfera serviciilor de informaţii sovietice, care au dus în final la dezmembrarea unor reţele ale KGB-ului.

– Acest dialog are loc aici, la Academia de Radio şi Televiziune, din Bucureşti pe care aţi înfiinţat-o pentru pregătirea şi perfecţionarea tinerilor jurnalişti. Sper că viitoarea întâlnire va avea loc în Moldova, la studioul, Diplomatic” din Focşani, sau de ce nu, la un viitor studio de televiziune în Tecuci.

– Se spune că moldovenii sunt foarte ospitalieri, dar îmi place să cred că şi noi aici, în studioul din Bucureşti am fost gazde bune. Aştept să ne vedem într-o emisiune la Tecuci şi de ce nu, apoi la un pahar cu vin bun de Nicoreşti. Nu aş vrea să încheiem înainte de a aminti ce spunea un foarte mare gazetar, un fel de dascăl al nostru al jurnaliştilor, Pamfil Şeicaru, celebrul director al cotidianului Curentul:, Să nu uitaţi niciodată, romanul este periculos de inteligent!”.

TV Diplomatic – iulie 1996

Sursa: volumul “Memoria hârtiei”
Autor: Viorel Burlacu – 2014