Web
Analytics
TECUCI

Tecuciul şi Unirea de la 1859


Unirea de la 1859 reprezintă una din măreţele fapte care au dus la formarea statului naţional român. Cu voinţă trebuie să acceptăm replica rămasă celebră a lui M. Kogălniceanu : ,,unirea e actul energic al întregii naţiuni române’’, nu al unor persoane anume cum încearcă să se acrediteze. Ca activitate efectivă însă, iar aceasta este un punct de vedere istoric ce nu ţine de retorica ocazională, Unirea se datorează corifeilor ei, acei care au lucrat cu gândul şi cu fapta pentru împlinirea măreţului ideal românesc, protagonişti şi luptători curajoşi, dezinteresaţi până la abnegaţie, cum au fost moldovenii noştri, în primul rând, pe faţa cărora – scria Eminescu după 24 de ani de la Unire – ,, nu se vedea o umbră de părere de rău pentru sacrificiile ce ei le aduceau Unirii, nu se vedea o singură cât de slabă rezervă în favoarea intereselor locale’’
În continuare vom stărui un pic mai mult asupra faptelor reale de la noi, tipice, de alt fel, doarece se găsec încă inşi în urbea noastră care pun poleială calpuzană pe faptele istorice, inclusiv Unirea. Făcând acestea poate pentru a le da o mai puternică strălucire, decât cea reală, ori pentru că ei înşişi au receptat şi receptează înfăptuirea actului cu mijloacele şi în condiţiile contemporane lor, aceasta fiind marea carenţă în studiul evenimentelor şi personalităţilor istorice. Exemplificăm aspectul cu câteva texte destul de recente : ,, populaţia a fost chemată la urnele de vot’’ ( 1857 şi 1858) ; ,, În Divanul ad-hoc deputaţii tecuceni şi-au adus o contribuţie de seamă la dezbaterea diferitelor probleme, în special Vasile Balaiş, deputatul ţăranilor’’ ( nu vi se pare că seamănă cu sloganurile de tristă memorie ?) ; ,,Adunările elective urmau să voteze pentru sau contra Unirii’’, Ioniţă Hrisanti ,, a fost, nici vorbă, unul dintre deputaţii activi ai dezbaterilor din Divan, cum au fost toţi ceilalţi trimişi de alegătorii tecuceni de la Vasile Sturza, Al. Teriakin (?), Constantin Carcarechi (?)’’. În 1858 ,, Un comitet ce întrunea pe membrii diferitelor colegii electorale din Tecuci şi judeţ (?) ( Gregorienii ) susţine ideea unirii principatelor şi alegerea ca Domn stăpânitor a ţerei pe prinţul Grigore Sturza’’ , şi mă opresc , deşi exemple de acest gen se găsesc mai multe. Fac precizarea că citatele au fost extrase din texte pretinse studii istorice, cu caracter ştiinţific. Să vedem succint ce este şi ce nu este adevărat în exemplele date.

Pentru orice contemporan, mai mult sau mai puţin avizat în problemă sintagma ,, populaţia a fost chemată la urnele de vot’’, fără nici o altă explicaţie, dă să se înţeleagă existenţa votului universal, atât pentru alegerea deputaţilor în Divanul ad-hoc, cât şi în Adunarea Electivă. Ori, adevărul este că o infimă parte a populaţiei ,, a fost chemată la urne’’ , în raport de avere, iar în prima fază a alegerilor, a acelora cu listele falsificate, de către Vogoride şi slujbaşii săi, în Moldova la 1857, nici aceştia în totalitate, ci doar acei alegători potrivnici Unirii, ei nefiind chiar puţini.

În baza art. 5 din Firmanul împărătesc pentru Convocarea Divanurilor ad-hoc, Departamentul Trebilor din Lăuntru, cerea pe 28 mai 1857 să se constituie la reşedinţa ţinutului (nu judeţ ) un comitet format din ispravnic, preşedintele tribunalului, preşedintele Sfatului orăşenesc şi alte persoane din aparatul administrativ, ,, spre a primi şi cerceta răclămaţiile ce să vor ivi în curgerea celor 30 de zile ce vor urma din ziua publicării listelor’’. Comitetul avea obligaţia să înregistreze şi să răspundă celor nemulţumiţi. La Tecuci comitetul a fost format din Alecu Alexandrescu, ispravnic, Alecu Vucetici, preşedintele Tribunalului, G. Motaş, Panaite Ciuhureanu, Andoni Brăiliţ şi alţi câţiva.

Nu ştim numărul celor îndreptăţiţi cu calitatea de a fi alegători sau aleşi ( ori şi una şi alta) au fost intenţionat omişi din liste, dar comitetul din Tecuci a înregistrat în cele 30 de zile după publicarea listelor peste 50 de reclamaţii de protest, atât din partea marilor şi micilor proprietari cât şi a orăşenilor negustori ori intelectuali. Prima reclamaţie înregistrată e din 4 iunie 1857 şi aparţine celui care iscăleşte ,,vornic şi cavaler Costachi Ghica’’. Iată un fragment din protestul său : ,, Listele alegătorilor proprietari mari din acel ţinut ( Tecuci) pentru numirea de deputaţi la Divanul ad-hoc publicându-se … am văzut cu părere de rău că eu nu suntu trecutu în asămenea listă, ba încă nici măcar pricinile după care s-ar fi putut aluneca acea lovire în driturile mele nu suntu arătate’’ cu toate că ,, fondurile moşiilor Şerbăneşti, Lungociu, Toporău şi parte din Lieşti, acel ţinut, sîntu cunoscute a mele desăvîrşite proprietăţi’’.

Într-adevăr, proprietăţile mari şi mici erau bine cunoscute administraţiei, căci în prima fază a pregătirei pentru alegeri, în 1857, s-a întocmit o evidenţă cu titlul ,,Toate proprietăţile din Prinţipat’’, în care şi marii şi micii proprietari sunt înscrişi. Am extras din acest document proprietăţile de la ocolul Bârlad, Costache Ghica figurând cu 1050 fălcii ( 1500 ha) la Şerbăneşti şi cu 100 fălcii (150 ha ) la Lungoci , celelalte nefiind înregistrate. Ce i se răspunde după rezoluţia pusă pe reclamaţie şi în jurnalul întocmit pe 12 iunie : ,,Respectivul boier este dator de la 1848 la Catinca, născută Catargiu, pentru împrumutul a 4800 galbeni, nu di zăstri, cum d-lui reclamantul cerşeşte ( cere) dovadă’’. Se înţelege de aici că era dator soacrei sale.

Al 7-lea înregistrat este pe 12 iunie cu numele George Nicoleanu căminar, din ,, clasa orăşenilor şi cu dreptul intelegenţia, după atestat şi după serviciul de 17 ani în calitate de profesor la şcoala publică din această ploţie ( oraş ) şi 2 cu dreptul de orăşean ca proprietar de casă cu locul ei şi a unui alt loc slobod’’.

Al 29 – lea Constantin Iacovachi, orăşean; al 35 – lea ,, boier vornic Vasile Sturza’’.
Deci în privinţa caracterului reprezentativ din cele două adunări ce au precedat Unirea, Divanul ad-hoc din 1857 şi Adunarea Electivă din 1858 ( după Convenţia de la Paris), se impun, sub aspect juridic şi social unele precizări. Marii proprietari de moşii şi sate participau cu drept de alegători direcţi şi cu dreptul de a fi aleşi deputaţi în colegiul marilor proprietari potrivit numarului stabilit pe ţinuturi. Pentru celelalte categorii era operant votul primar, adică indirect, prin reprezentanţi, câte cinci la fiecare ocol.

  La colegiul marilor proprietari erau înscrişi 46 alegători şi cu 2 aleşi. Proprietarii mici reprezentau pe răzeşi şi erau ţi număr de 5 alegători pe fiecare ocol, cu drept de a trimite 1 reprezentant, deci pe ţinut 20 de alegători desemnau un ales. Pentru locuitorii săteni este greu de precizat cum desemnau câte un ţăran clăcaş/ pontaş pe ţinut, deoarece lipsesc documentele. Deci toţi cei 14 ţărani din Divanul ad-hoc erau reprezentanţi numai ai ţăranilor clăcaşi, fapt dovedit şi de jalba dată de ei : ,, noi, deputaţii săteni a locuitorilor pontaşi a 14 ţinuturi ale Moldovei’’ . Orăşenii erau mai numeroşi ca alegători, dar trimiteau în Divan doar câte un singur deputat, la Tecuci 106 alegători trimit un singur deputat Constantin Iacovachi ( nu Carcarechi ). În total 180 de alegători tecuceni sunt reprezentaţi prin 5 deputaţi, aceasta fiind regula pentru marea majoritate a celor 14 ţinuturi din Moldova. Urmărind nominal lista deputaţilor ce reprezentau pe micii proprietari, constatăm că ei sunt atât slujbaşi în funcţii ţinutale ( micii dregători de altădată ) cât şi mici proprietari de pământ în diferite sate, locul lor de obârşie. E şi cazul ,,serdarului Ioniţă Hrisanti’’ , cinovnic în 1839, director de tribunal ( nu preşedinte) în 1857, această funcţie o va deţine după Unirea din 1859. El a fost fiul preotului Hrisanti Hîncu şi Sandei Hîncu, originari din Umbrăreşti, sat în care la 1857 Ioniţă Hrisanti avea ceea ce se numea moşie răzeşească în devălmăşie cu ceilalţi locuitori. În 1852 se aflase în judecată cu copărtaşii săi umbrăreşteni pentru că aceştia, reclamă el, ,, se folosesc de drepti părţile mele din acest hotar’’ ( moşie), iar în 1855, cu ocazia unei anchete privind o pricină a locuitorilor cu un opresor local, la cei 57 răzeşi ,, ce se găsesc locuind pe zăce bătrâni’’ de moşie, se adaogă ,, sărdariul Ioniţă Hrisanti şi sluger Gheorghe Hîncu ( văr ) ce sunt răzăşi în zăci bătrîni, iar cu locuinţa în poliţia Tecuci’’. Considerăm cazul ca fiind tipic pentru toţi alegătorii şi deputaţii din categoria micilor proprietari ( răzeşi ).
În privinţa participării efective la dezbaterile din Divan, nici nu e cazul să insistăm, deoarece, urmărind discuţiile şi alte acte din timpul desfăşurării lucrărilor nu vom întâlni ca vorbitori, alături de marii oratori care erau  M. Kogălniceanu , Manolache K. Iepureanu ş.a., decât pe Vasile Sturza şi Alecu Teriachiu ( nu Teriakin), primul jucând un rol decisiv în înfăptuirea Unirii şi în  calitatea sa de caimacam în trilaterul căimăcămiei din Moldova. Viaţa şi activitatea acestui patriot ce a reprezentat pe tecuceni în momentul crucial al anilor 1856 – 1864, ar merita o mai mare atenţie din partea noastră. Cu atât mai mult cu cât mormântul îi este la Blânzi. De menţionat şi prezenţa lui Ioniţă Hrisanti ca membru într-o comisie…. citeste intreg articolul

Scris de  Ion T. Sion

Articol preluat de pe tecucicoltderai.blogspot.com


One comment

  1. HORA HOŢIEI POLITICE
    –de la Tecuceanul B.U.N.,adică, batjocorit,umilit și nemulțumit-

    I
    Hai să dăm mână cu mână,
    Cei din Naţia Română,
    Să stârpim Hora Hoţiei
    Pe pământul României.

    II
    Iarba rea din holde piară,
    Piară -politica-n ţară
    Şi-ntre noi să nu mai fie,
    Minciuna politichiei.

    III
    Pesedişti sau liberali,
    Democraţii panglicari,
    O gaşcă de boschetari,
    Vin la Buget cu grăbire,
    Să-l sece dintr-o sorbire.

    IV
    Ca hoţii, la drumul mare,
    Lasă-n urmă numai jale !
    Ţara-i fără viitor
    Ca-n urma lăcustelor !

    V
    Sus cu toţii din noroi
    Veniţi în horă la noi
    Şi la viaţă cu Unire,
    Şi la moarte cu-nfrăţire !

    VI
    Profesorii , militarii,
    Doctorii ,toţi bugetarii,
    Am fost cu toţi umiliţi
    Blamaţi şi batjocoriţi !
    Cu toţii am fost furaţi,
    Terfeliţi şi înjuraţi.

    VII
    Românii suntem de-o mamă,
    De-o făptură şi de-o seamă,
    Ca doi brazi într-o tulpină,
    Ca doi ochi într-o lumină.

    VIII
    Cu toţii avem un nume,
    Cu toţii o soartă-n lume.
    Eu ţi-s frate, tu mi-eşti frate,
    În noi doi un suflet bate.

    IX
    Unde-i unul nu-i putere
    La nevoi şi la durere.
    Unde-s doi,puterea creşte
    Mafia ne părăsește.

    X
    Şi să vadă mândrul soare,
    Într-o zi de sărbătoare,
    POLITICA cum dispare
    La Jilava, la-nchisoare !

Comments are closed.