Web
Analytics

Tecuciul a mai câştigat un poet


Huzum-Carmen_tecuci.eu  ”Nu am avut de gând să ies la lumină deşi cu poezia cochetez de vreo 3 ani de zile. Lucrul acesta s-a petrecut în urma unui impuls”, a mărturisit Carmen Huzum, învăţător la Şcoala Nr. 11 din Tecuci. Carmen Huzum a debutat joi seară, în cadrul unei întruniri a Cenaclului Literar ”Calistrat Hogaş”. Auditoriul s-a declarat încântat de maturitatea şi frumuseţea creaţiei sale, fiind considerat cel mai impresionant debut de până acum. Carmen moşteneşte gena poetică de la tatăl său, Victor Lupu alias Valeriu Salcie, pictor şi poet, în memoria căruia s-a ţinut un moment de reculegere. Protagonista a recitat apoi o serie de poezii, selectate de preşedintele cenaclului Dionisie Duma. ”…O frunză se opreşte în palma deschisă/ Cuvântul îl cat în trist anotimp/  Mi-e veşted şi gândul, simţirea ucisă/  De-atâta umblare, de-atâta netimp/ Pe margini de cer/ Şi încă e toamnă iubite (ultima strofă din poezia Şi încă e toamnă, iubite)”.Şi versurile au tot curs, urmând ca în curând să închege un volum.”Dacă n-aş fi venit aici aş fi avut o mare pierdere. Poeziile citite sunt de fapt povestea inimii dumneavoastră, îmbrăcată într-un veşmânt lexical atât de armonios. Carmen Huzum_tecuci.euPoeziile sunt cantabile”, a spus scriitorul Tănase Dănăilă. Poeta Eleonora Stamate a propus ca o parte din poezii să apară în revista “Tecuciul literar-artistic”, lucru neacceptat, cel puţin pentru de moment, de preşedintele cenaclului, Dionisie Duma, care a precizat că a făcut demersuri ca debutul să aibă loc în câteva reviste din ţară. “Pe Carmen o cunosc de vreo 15 ani. Poezia mi-a scos din adâncuri un alt om, pe care nu vrea să-l dea decât cu zgârcenie “, a spus şi muzeograful Lucia Gologan. Referiri la adresa poeziei lui Carmen Huzum au mai făcut poeţii Săndel Stamate, Constantin Oancă, Dionisie Duma, pictorul Mircea Cojocaru, Cătălin Dumitrescu.

Doar astăzi

Nu-mi sorbiţi ochii
Din bolul dimineţii
Azi vreau să văd
Hidoşenia lumii
Şi zâmbetul fătului proscris
Înainte de zori

Lăsaţi-mi mâinile
Până se vor transforma în aripi
Zborul
Înfăşuraţi-l în jurul frunţii
Când morile plâng
După vânt

Nu tânjiţi după picioarele-mi oloage
Încă învaţă mersul
Spre marele oz
Alegeţi potcoavele cailor sălbatici
Ele nu aud
Frământarea pământului

Nu-mi fredonaţi la ureche
Cântec de leagăn
Mai e până la apusul soarelui
Iar mie nu mi-e somn
Doar astăzi
Lăsaţi-mi infinitul


2 comments

  1. Felicitari,Carmen!Mi/aduc aminte cu mare placere,anul in care ne intalneam la scoala de la Schineni(dumbrava minunata)!

    1. Multumesc, Marcel! Imi aduc aminte cu mare drag de cafeaua de dimineata si de acea ,,dumbrava minunata”. Chiar a fost!

Comments are closed.