Web
Analytics
TECUCI

Octavian Cerchez a incetat din viata


Octavian CerchezÎn ciuda vârstei respectabile, avea 75 de ani, Octavian Cerchez avea o energie impresionantă şi o dorinţă fantastică de a fi util. Cu un  simţ al dreptăţii neobosit, el încerca permanent să pună ordine în problemele oraşului pe care îl iubea.
Cititorii tecuceni ai ziarului „Viaţa liberă” si al www.tecuci.eu ştiu că îl interesa tot, că era prezent acolo unde îl chemau, că îi respecta şi încerca mereu să le fie de folos.
A plecat din această lume în noaptea Sfântului Apostol Andrei, la final de sărbătoare. Un gând pios pentru odihna lui veşnică şi sincerele noastre condoleanţe familiei îndoliate.

Corpul neinsufletit al lui Octavian Cerchez a fost depus  miercuri 1.dec.2010 la Catedrala Sf. Gheorghe din Tecuci. Slujba de  inmormantare va a vea loc sambata ora 12.In aceasta seara , dupa sedinta de consiliu,  Octavian Cerchez a suferit un accident cerebral, cand se afla la volan. Chiar in apropierea primariei, pe partea parcului s-a urcat cu masina pe trotuar si cu ultimile puteri a incercat sa deschida portiera. Cativa tineri prezenti in fata parcului sesizand ca e vorba de ceva grav au intervenit, la cateva minute a sosit si primarul Eduard Finkelstain. Octavian Cerchez a fost dus imediat cu salvarea la spital. Medicii de garda de la spitalul Anton Cincu au hotarat trimiterea de urgenta la spitalul judetean Galati. Am primit informatii ca medicii sunt destul de rezervati in privinta sanatatii sale. La Galati a fost ajutat de Katia Nanu redactor sef la cotidianul Viata Libera Galati la care Octavian Cerchez colabora ca jurnalist acreditat. Echipa tecuci.eu este ingrijorara si doreste ca si colaboratorul nostru sa revina la o stare de sanatate cat mai buna.



16 comments

  1. sincere condoleante familiei cerchez,pentru pierderea celui ce a fost, un om deosebit,plin de vioiciune,un iubitor de frumos….ce a lasat in urma, numai amintiri frumoase….un om ce ar trebui sa fie consemnat in istoria orasului,pentru aportul sau benefic ce l-a avut, in toata viata sa…un paunescu al tecuciului….dumnezeu sa-l ierte pe maestrul octavian cerchez.

  2. Cenaclul ”Calistrat Hogas”, Tecuci,14 mai 2010;

    Inlauntru cuvintelor

    Priviri aruncate inlauntru cuvintelor
    Acolo unde trebuie sa cunosti
    Ce inseamna sa traiesti dincolo
    De acolo, ingerii, inconjurati de bunatate
    Ne trimit fericirea de-a mangaia pietre,
    De-a inalta coloane de lumina
    Pina aproape de cer, ce mangaie valuri si stanci.
    A muri , inseamna a calatori intr-acolo.

    Octavian Cerchez
    http://www.youtube.com/watch?v=jQZtOeDZ2L4

  3. In numele familiei multumesc foarte mult tuturor celor care au fost alaturi de noi in aceste momente, care au avut o vorba buna sau un gand frumos despre tatal meu Octavian-Costica Cerchez.

  4. A trecut o saptamana si telefonul nu a mai sunat.Nici pasi nu ai mai aud la usa , nici macar bataia inconfundabila, discreta pentru a nu deranja, spunea el.Desi nu ma deranja niciodata. Era de un bun simt extraordinar, cu o inteligenta si cultura deosebita.Puteai sa vorbesti cu el despre orice.Era pasionat de istorie si mai ales de aviatie.Iti spunea pe nerasuflate ce aviator tecucean a luptat in razboi, din ce escadrila a facut parte, cate avioane a dobarat.Visul lui era sa scrie o carte despre aviatorii tecuceni.Nu a mai apucat. Poate de asta era asa de trist azi cand l-am vazut la Catedrala.Pentru-ca aplecat dintre noi si nu a terminat tot ce isi propuse-se.
    Eu tot il mai astept sa ma sune, invite sa participam la cine stie ce manifestare s-au pur si simplu la o plimbare prin oras.

  5. Condoleante familiei,Dumnezeu sa-l ierte,mai avea atatea de facut si spus…conform versurilor cu care ne-a facut sa zambim ii raspundem cu ceea ce ne-a invatat:”Nu te schimba de azi pe maine,de vrei sa mori,mai bine azi;altfel in ochii tai decazi;si prinzi narav umil de caine,tinut in lant c-un vis de paine;cand lupii-s liberi printre brazi”.

  6. Domnul octavian cerchez,(nea octav)cum il numeam noi cei mai apropiati si mai tineri ne-a oferit o lectie de modul in care, un om la virsta lui, nu concepea sa stea acasa si sa isi astepte linistit ziua cind trebuia sa-si primeasca pensia.tonusul sau alert, in permanenta era molipsitor chiar si pentru cei care nu aveau chef de nimic in momentul in care te intilneai cu el.poeziile sale, pe care unii din rea vointa le catalogheaza drept versificatii ieftine pot fi considerate creatii literare cu o valoare demna de remarcat.faptul ca acesta incerca sa scrie, si chiar incepuse sa adune documente referitoare la istoria aviatiei militare din tecuci, demonstreaza ca sufletul sau raminea pina la urma tot urbea sa ,de bastina, cum ii placea sa numeasca tecuciul,in care era cunoscut pina si de catre ciinii care isi facusera culcus in zona blocului in care locuia.acum ca nu mai este printre noi sa ne ridicam , sa judecam drept si sa ne plecam fruntea in semn de omagiu in fata memoriei celui care a fost un neobosit condeier pe tarimul creatiei literare si un neobosit exemplu de vitalitate pentru venerabila virsta pe care o adunase si cu care se mindrea adeseori in fata noastra. odihneste-te in pace nea octave! vei ramine mereu in amintirea noastra ca un exemplu de ceeace inseamna un om care refuza sa-si coreleze virsta cu tonusul bioritmului sau zilnic.

  7. Un OM care s-a dus desi mai avea atatea de facut si de spus…Dumnezeu sa-l odihneasca! Condoleante familiei.

  8. Dumnezeu sa-l odihneasca in pace, a fost un om valoros si ne obisnuisem ca in fiecare an de sarbatori sa ne inveseleasca cu colindele si plugusorul „personalizat” pt fiecare institutie in parte.

  9. I-am citit unul sau doua articole in Viata Libera. M-a surprins stilul concis, consistent, deci jurnalistic al articolelor sale, neintalnit la articolele de acelasi gen ale gazetarilor de la VL. Era vorba despre alegerile recente din PDL. Era bun. Sper sa se vindece si sa continuie.

  10. Este infioratoare rautatea acestor ,,comentatori” cu sau fara microfon. Este un cinism care frizeaza prostia… Pacat.
    Octavian Cerchez nu a spus nu este veteran de razboi, el este membru al organizatiei ,,Cultul eroilor”, un pasionat de istorie care stie sa-i respecte pe veterani, mai mult decat cei care se dau comentatori de radio șanț…

  11. Cand ma gandesc la Octavian Cerchez gandul ma duce la o pata de culoare. Asta era domnul Cerchez in spatiul jurnalistic galatean – o pata de culoare ce inveselea cu prezenta sa pe cei din jur. Nu ma intereseaza daca a fost veteran de razboi sau nu, ma doare ca inca un om inzestrat de Bunul Dumnezeu cu har in ale scrisului este pe cale sa dispara de langa noi. Ma rog pentru Octavian Cerchez.

  12. Viveversa ai uitat
    din ce aluat ai fost framantat?
    iti permiti sa trambitezi
    pe eroi sa-i mâniezi?
    De-ai fi fost si tu in lupta
    de ai fi muncit putin
    viata nu ti-ar fi cornuta
    dar tu esti un derbedeu
    care sta si-analizeaza
    trage sfori in primarie
    pentru-n viitor mai dulce
    o banctota de o mie
    poate-o mai cadea ceva
    poate, poate vin banutii
    altii au muncit destul
    tu, ramii doar un fudul
    habar n-ai de nimic
    si ramii ca un chibrit
    veteran sint si-oi muri
    tu in veci ca mine n-o sa fii
    N-ai respect si n-ai avut
    ramii asa un incult

  13. sper sa nu moara, ca ar fi interesant sa mai prinda si urmatoarea zi a Veteranilor de Razboi, ca sa il mai auzim odata auto-declarandu-se „veteran de razboi”.Intrebare: Care razboi?

    1. Am aprobat aceste comentarii cu rezerve. Asa ca fac doua mentiuni: 1. E clar ca, cine face comentariul este din acest post de radio local. Deoarece e o afirmatie ce ar trebui dovedita, cu o inregistrare din emisiunea respectiva, asteptam fisierul audio. Asa ati fi credibili. 2. Al doi-lea comentariu este, evident, facut tot de aceeasi persoana. L-am publicat ca sa se observe, dovada clara a „ingaduintei crestine”, a unor realizatori pentru o persoana aflata in mare suferinata.

Comments are closed.