Web
Analytics
TECUCI

Hram de Sf. Petru şi Pavel. Luni, invitaţi speciali la Toflea


Preotul Damian si Ghe. Joghiu_tecuci.eu  La ceas de seară, cu prilejul hramului, în Biserica Sf. Apostoli Petru şi Pavel din cartierul Tecuciul Nou s-a oficiat slujba Vecerniei unită cu Litia. Un impresionant sobor de preoţi (în jur de 16) a înălţat cântări şi rugăciuni alături de dreptmăritorii creştini prezenţi. La sfârşitul slujbei părintele protopop Gheorghe Joghiu a rostit un cuvânt de învăţătură: ”Prăznuirea Sf. Apostoli Petru şi Pavel este o mare bucurie duhovnicească. Sf. Apostol Petru s-a numit la început Simon iar Sf. Apostol Pavel, Saul. Amândoi au fost chemaţi la slujirea şi vestirea cuvântului lui Dumnezeu. Pe ei îi unesc mai multe lucruri: puterea de a mărturisi dumnezeirea lui Hristos, pocăinţa pe care au arătat-o, puterea de luptă pentru unitatea şi sfinţenia Bisericii. E nevoie ca aceşti apostoli să străbată iar pământul Europei pentru ca lumea cufundată în oracole şi spiritism cum vedem astăzi, în puteri egoiste şi individuale, să pună din nou la temelie lumina Evangheliei. Sf Apostol Petru este reprezentat în iconografie având 2 chei, conform tradiţiei creştine sunt cheile Raiului. În planul simbolistic al teologiei aceste chei sunt pocăinţa şi smerenia, iertarea şi iubirea, fără de care nu poate intra nimeni în împărăţia lui Dumnezeu, iar sabia din mâna Sf. Pavel este cuvântul Evangheliei care aşază prin ascuţişul lui hotar între bine şi rău, între adevăr şi minciună… Aducem chemarea ÎPS Casian de a ne uni luni, în ziua cinstirii Sfântului Ştefan cel Mare, la 555 de ani de la urcarea lui pe tron, la mănăstirea Toflea unde va fi prezent şi PS Mihail Ierarhul Australiei şi al Noii Zeelande”. Preotul paroh Damian a mulţumit părintelui protopop pentru cuvântul de folos şi fraţilor preoţi ”care după ce şi-au îndeplinit misiunea în parohiile lor prin Taina Spovedaniei şi slujba de seară au ajuns la Biserica Sf. Apostoli Petru şi Pavel pentru a fi împreună rugători”. ”Bucuria noastră va continua vineri prin săvârşirea Sf. Liturghii după care va avea loc o agapă frăţească. De asemenea le vom face familiilor cu probleme o bucurie cu prilejul hramului”.


One comment

  1. Un om şi un câine mergeau pe un drum.
    Omul se bucura de frumuseţea zilei, când, deodată îşi dădu seama că de fapt murise.
    Îşi aducea acum aminte clar că murise iar câinele lui care mergea lângă el,
    murise chiar cu mai mulţi ani în urmă… Se întrebă “…oare unde duce drumul ăsta?”
    După o vreme ajunseră amândoi în dreptul unui gard înalt de piatră.
    Privindu-l mai de îndeaproape, văzu că era făcut dintr-o marmură foarte fină.
    Mai sus pe colină, gardul era întrerupt de o arcadă care strălucea în soare.
    Ajunseră acolo şi văzu că era încrustată cu perle iar aleea care ducea spre ea
    părea pavată cu aur. El şi câinele său se apropiară de poartă şi atunci observă
    într-o parte, un om şezând la un birou.
    Îl întrebă:
    – Scuzaţi-mă, unde ne aflăm ?
    – Aici e Raiul – răspunse acesta.
    – Minunat, zise omul, pot să vă rog să ne daţi puţină apă ?
    – Bine’nţeles, intraţi înăuntru. Am să trimit imediat vorbă să vi se aducă
    nişte apă cu gheaţă. Făcu un gest şi poarta începu să se deschidă.
    – Prietenul meu, poate intra şi el ? – întrebă călătorul arătând înspre câine.
    – Îmi pare rău, dar noi nu acceptăm animale.
    Omul se gândi o clipă, apoi se întoarse şi îşi continuă calea pe care pornise
    împreuna cu câinele său.
    Dupa încă o plimbare lungă, pe vârful unei alte coline, pe un drum prăpădit de ţară, dădură de o fermă a cărei poartă părea că nu avusese zăvor niciodată. De gard, nici vorbă. Se apropie şi văzu un cetăţean şezând, rezemat de un copac şi citind o carte.
    – Scuzaţi-mă ! – i se adresă el. Aveţi cumva puţină apă?
    – Da, desigur… e o cişmea ceva mai încolo.
    – Şi pentru prietenul meu ? – arătând către câine.
    – Trebuie să fie şi o strachină chiar lângă cişmea.
    Trecura de poartă şi ajunserş la o cişmea veche, cu pompă.
    Omul şi câinele băură pe săturate.
    După ce terminară, se înapoiară la omul de sub copac.
    – Ce loc este acesta ? – întrebă călătorul.
    – Ăsta este raiul.
    – Sunt total încurcat. Un cetăţean, ceva mai jos pe drumul ăsta, mi-a zis că raiul este acolo unde era el.
    – Te referi la locul acela cu aleea de aur şi zid de marmurş ?… Ăla e iadul.
    – Şi nu vă deranjează ca ei folosesc acelaşi nume ca Dv. ?!…
    – Din contra, suntem fericiţi că ei îi triază întâi pe cei care sunt gata să-şi lase în urmă prietenii cei mai buni.

Comments are closed.