Web
Analytics
TECUCI

200 de ani de la răpirea Basarabiei. Crâmpeie de istorie zbuciumată


Viorel Burlacu, George Enache-Caldararu-Pamfile_tecuci.eu  Casa de Cultură Tecuci, Muzeul de Istorie Galaţi şi Colegiul Naţional ”Spiru Haret” au organizat, la sala multimedia a instituţiei de învăţământ, o acţiune de comemorare la împlinirea a 200 de ani de la răpirea Basarabiei (16/28 mai). Alături de directorul Viorel Burlacu şi profesorul de istorie al colegiului Gabriela Pamfile s-au aflat doi invitaţi speciali: prof. Cristian Căldăraru, directorul Muzeului gălăţean şi lect. univ. dr. George Enache de la catedra de istorie a Universităţii Dunărea de Jos, cercetător CNSAS. Conferinţa s-a adresat  în special elevilor, pentru a-i face să cunoască mai bine acest eveniment important din istoria noastră. Directorul Cristian Căldăraru a propus o incursiune în ultimele secole: ”Încă din secolul XVIII se punea problema împărţirii anumitor părţi din Ţările Române şi includerea între graniţele marilor imperii. Principatele Române au devenit pentru un secol teatru de operaţiuni militare pentru marile puteri de atunci, operaţiuni care n-au adus decât distrugeri şi jafuri. Către sfârşitul secolului XVIII se desprinde din trupul Moldovei partea de nord, Bucovina, iar la 16 mai (pe stil vechi) 1812 în Hanul lui Manuc din Bucureşti, prin semnătura ţarului şi a sultanului întregul spaţiu dintre Prut şi Nistru a fost încorporat de Imperiul Ţarist. A început un mare şi lung calvar al românilor de dincolo de Prut. Pentru a justifica Europei şi întregii lumi că nu au luat un teritoriu care se numeşte Moldova, ruşii au extins denumirea unei mici provincii din sudul Moldovei, denumită Besarabia, Ţara lui Basarab, pentru întreg teritoriul dintre Prut şi Nistru pe care l-au ocupat. Acest teritoriu a avut legături permanente cu Moldova şi Ţara Românească. Între 1856-1866 plecau spre Basarabia căruţe cu cărţi scrise în româneşte pentru românii care sufereau un proces forţat de rusificare. Elevii din şcolile basarabene învăţau în sălile şi casele parohiilor româneşti pe manuale trimise de la Iaşi şi Bucureşti, pentru a transmite mai departe românismul… Pentru o scurtă perioadă după  războiul Crimeii, 3 judeţe din sudul Basarabiei, Cahul, Bolgrad şi Ismail revin la patria mamă până la cucerirea Independenţei României. La Congresul de la Berlin, Imperiul Habsburgic şi Rusia au impus scoaterea din Constituţia României a art. 7 ce prevedea că pentru a deveni cetăţean român trebuia să fii creştin, pentru a opri astfel ascensiunea marilor proprietari evrei şi turci… Ruşii “ne-au dat” Dobrogea şi au eliberat, spuneau ei, un teritoriu care le aparţinea, cele 3 judeţe. Lupta de emancipare naţională a continuat şi în spaţiul românesc din Basarabia până în 1918 astfel că primul teritoriu care a intrat în graniţele naturale ale României a fost Basarabia pe 27 martie. După 20 de ani de trai în România Mare a venit Al Doilea Război Mondial cu pactul Ribbentrop-Molotov care trage din nou o linie pe Prut şi Basarabia este inclusă din nou în Uniunea Sovietică. Războiul românilor împotriva ruşilor a făcut ca între 1941-1944 Basarabia să revină la patria mamă. După 1945 reîncepe calvarul românilor din Basarabia. Stalin a creat mutaţii de populaţie. Populaţia românească din Basarabia a fost împinsă spre Siberia iar de acolo au fost aduse alte populaţii, plantate în spaţiul dintre Prut şi Nistru. De aceea astăzi o parte din populaţie, cam 55%, vorbeşte limba rusă şi are sentimente pro-ruse”. Pe tot parcursul expunerii a rulat o prezentare PowerPoint realizată de eleva Cosmina Andreea Carbarău (XI F). În a doua parte a acţiunii lect. univ. dr. George Enache a prezentat doua cărţi despre destinul zbuciumat al Basarabiei, pe care le-a republicat cu ajutorul unui colectiv de dincolo şi de dincoace de Prut: ”Basarabia”, facsimilată, ediţie din 1912, a profesorului basarabean M. N. Pacu stabilit la Galaţi şi ”Basarabia, mărturii documentare (1812-2012)”, a istoricilor basarabeni Ion Negrei şi Ion Şişcanu.