Web
Analytics
TECUCI

Profesorul Virgil Pavel, 40 de ani la aceeaşi catedră

Virgil-Pavel-Profesor-matematica-colegiul-spiru-Haret-Tecuci

– Dle profesor Virgil Pavel, timp de aproape 40 de ani aţi slujit cu pasiune la o singură catedră, cea de matematică, de la Liceul ,,Spiru Haret” din Tecuci. Ce reprezintă recordul acesta pentru dvs.?

– Cei mai frumoşi ani din viaţa mea, cu toate bucuriile şi uneori necazurile care pot apărea în patru decenii de mun-că la catedră. Poate sunt subiectiv, dar cred că acest liceu a adunat de-a lungul celor peste o sută de ani de existenţă, cele mai valoroase nume de dascăli din învăţământul tecucean.

– Aveţi o amintire din prima zi de activitate?

– Reţin că eram extrem de emoţionat. Am păşit în şcoală pe la intrarea profesorilor, dar surpriză: tanti Maria, femeia de serviciu, m-a întors din drum spunându-mi că pe acolo nu intră decât profesorii, iar locul meu este pe la elevi. Am executat ,,ordinul”, m-am dus prin spate şi într-o pauză când m-a văzut cu catalogul sub braţ, a rămas blocată. Când mă gândesc cât de tinerel eram, cred  că-i dau dreptate…

– Sunteţi tecucean?

– Nu, dar mă consider de-al locului. M-am născut în co-muna Corbiţa, o localitate situată undeva aproape de Adjud şi de Podul Turcului. La Tecuci am urmat clasele gimnazi-ale, la Liceul ,,Sturdza”.

– Nu şi liceul?

– Nu. Am absolvit cu rezultate foarte bune, Liceul Naţio-nal ,,C. Negruzzi” din Iaşi. Între 1956-1960 am urmat cursu-rile Facultăţii de Matematică-Fizică din cadrul Universităţii ,,Al. I. Cuza”.  În paralel am lucrat ca educator de noapte la un internat, pentru a mă întreţine la studii, pe mine şi pe fratele meu mai mic.

– Ca profesor aţi avut vreun model pe care să-l urmaţi?

– Una din marile mele bucurii ca dascăl este că am putut  să lucrez şi să colaborez cu cea care a fost profesoara Iulia Gheorghiu, un om de o incontestabilă valoare morală şi profesională. De numele ei se leagă multe realizări ale liceului şi în general ale şcolii tecucene.

-Timp de 13 ani aţi fost director la Liceul ,,Spiru Haret”. Este greu să fii şi la catedră şi să coordonezi o şcoală atât de mare?

– Nu este uşor deloc, dar dacă îţi place ceea ce faci, treci parcă mai uşor peste greutăţi. A fost o perioadă când acest liceu avea peste 1000 de elevi, aproape 100 de cadre didac-tice, iar problemele sigur că nu au lipsit. Dar nici nerezolva-te nu au rămas.

– Aţi fost tentat vreodată să plecaţi din Tecuci?

– Visul meu a fost să ajung profesor în Iaşi, dar destinul m-a adus în Tecuci şi pot să spun că nu-mi pare rău deloc. Am în schimb marea bucurie că la Iaşi a ajuns profesor de matematică fratele meu mai mic. După ce şi-a luat doctora-tul a lucrat ca cercetător la Institutul de Matematică, iar ulterior a emigrat în SUA. Este profesor la o universitate din statul Ohio.

– Cu foştii elevi vă mai întâlniţi?

– În fiecare zi. Tecuciul este un oraş relativ mic, este im-posibil să nu mă întâlnesc măcar cu unul dintre foştii mei elevi. Înainte de a ieşi la pensie am constatat că printre colegii de cancelarie, 17 profesori erau foşti elevi de-ai mei. Chiar şi catedra de matematică am predat-o unei foste eleve, căreia    i-am fost şi diriginte, domnişoara Mihaela Banea.

– Alte satisfacţii profesionale?

– În patru decenii de muncă la catedră sunt multe. Am fost responsabil la comisia metodică pentru zona Tecuci, metodist voluntar la Inspectoratul Şcolar Judeţean, referent coautor la unele manuale de algebră şi geometrie. Dar despre acestea mai bine îi las pe alţii să vorbească.

– Ce vă place cel mai mult să faceţi ca pensionar?

– Să citesc, să merg la spectacole şi mai ales să călătoresc împreună cu soţia mea, Lidia. Avem prieteni şi rude în multe oraşe din ţară.

Viaţa liberă – februarie, 2001

Interviu publicat în volumul „Memoria hârtiei”, autor Viorel Burlacu


One comment

  1. Va doresc sanatate d-le Profesor! Imi amintesc cu placere de anii de liceu. (Imi cer scuze dle administrator, dar poate faceti mai vizibil acest canal de comunicare. Cred ca sunt multi tecuceni plecati ca si mine departe de casa si ar putea afla lucruri frumoase,interesante despre orasul lor.)

Comments are closed.