Web
Analytics
TECUCI

Cum petreceau tecucenii, la începutul sec. XX


Dumineca seara – vara la Grădina publică, iarna la casinou – se ştia regula; o masă lungă, cu faţa de olandă, în cap colonelul [ comandantul regimentului de roşiori] având la dreapta pe nevastă-sa, iar în stânga pe signor Berthelotty; drept în faţă, la celălalt cap de masă, pe maiorul ajutor, iar pe de lături înşiraţi după grad şi vechime, 20-25 de ofiţeri – dar numai din regimentul de roşiori şi numai dintre cei neânsuraţi.

Vara cafe glace cu biscuiţi de Hamburg, apoi şampanie cu pişcoturi comandate înadins de la ,,Capşa’’. Iarna, ,,pate de foie gras’’ icre tescuite, stafide de Madeira cu fistici, şi de la început până la sfârşit tisană, ca să se poată bea mai mult. Snoavele şi glumele ţineau atunci ceasuri şi ceasuri…

În fiece vară, de Sân Petru, se făcea în târg la noi, iarmaroc mare. În cele patru săptămâni, se schimba să nu-l mai recunoşti, târguşorul nostru. Prăvăliile de pe Uliţa Mare – arvunite din postul Paştelui – se închiriau negustorilor veniti de prin Focşani, Bârlad, Galaţi ori Brăila.Piaţa Mare se parcela pentru bărci, căluşei, panarame şi chiar menajerii ; foişorul de foc, înghesuit dejur-împrejur, nu avea cum să-şi mai tragă sufletul.

Cine stătea la doi paşi de piaţă ori de Uliţa Mare, se strângea cum putea într-o odăiţă două, iar restul îl închiria fie la negustorii veniţi cu marfă, fie pe la comedianţi. ( Erau familii care trăiau tot anul numai din închiriet ; vara, cât ţinea iarmarocul, la negustori şi comedianţi, iar în restul anului, pe la actorii trupelor ambulante).

Economiile strânse în cursul anului, se topeau pe tot soiul de nimicuri. A nu fi cumpărat nimic din iarmaroc, însemna a-ţi scădea din prestigiu în faţa concetăţenilor, şi unde mai pui că te-ar fi sâcâit intr-una şi gândul la chilipirul scăpat din mână !

În loc de 8, târgoveţii se culcau atuncia după miezul nopţii; chiar de-ar fi cercat careva să se culce mai devreme, nu putea închide ochii până nu se mai potoleau muzicile şi larma de pe la comediile din piaţă. În ajun de sărbătoare, şi mai cu seamă sărbătorile, de cum însera, nu mai aveai loc în piaţă – prilej pentru liceeni de făcut curte ,,demoazelelor’’, iar pentru slujnice, ordonanţe şi pompieri, prilej de dragoste în toată voia prin tufişurile din Grădina Publică. În serile când nu cânta muzica, până se spărgea iarmarocul – adică pâna după Sân Petru – în grădină era întuneric beznă, iar amândouă porţile de grilaj, ferecate cu lanţ şi lacăt.

În anul cu pricina, noutăţile care atrăgeau mai mult lumea, le avea menajeria circ a lui Sturm din Budapesta. Pentru ziua de Sân Petru – temeiul iarmarocului –  erau luptele romane cu amatori din public. Direcţiunea afişase din timp şi peste tot locul, că dă 1000 de lei ca premiu cui va putea birui pe luptătorul danez Krug… O mie de lei pe vremea ceia, era avere nu glumă ! … citeste intrg articolul