Web
Analytics
TECUCI

Un tecucean pentru tronul Bulgariei: Emanoil Conachi Vogoride

Conacul-de-la-Tiganesti-Tecuci

Emanoil Conachi Vogoride – 1847 (Tiganesti-Tecuci) – 1935 (Paris)

A vorbi despre neamul Conachestilor, fie şi doar cu referire la unele evenimente şi oameni din ţinutul Tecuciului, este în egală măsură un gest provocator şi riscant probabil pentru orice jurnalist care s-ar apleca asupra acestui subiect extrem de complex. Rândurile care urmează sunt doar o succintă  prezentare în cheie jurnalistică a câtorva dintre personajele care într-un fel sau altul şi-au legat numele de neamul amintit mai sus şi care au trăit o parte din viaţă, la conacul de la Ţigăneşti, în apropiere de Tecuci.

Emanoil/Emanuel Conachi Vogoride este primul, din cei trei copii ai Cocuţei Conachi, fiica logofătului moldovean Costache Conachi, şi a lui Nicolae Vogoride, bei de Samos şi viitor caimacam al Moldovei, al cărui tată avea la vremea aceea o mare influenţă la Înalta Poarta., Veneticul” sau, turcescul ginere” aşa cum l-a numit revoluţionarul paşoptist ardelean, Eftimie Murgu, era fiul lui Stefanachi Vogoride, şi el fost caimacam al Moldovei, în timpul Eteriei, care după ce şi-a măritat fata cu Voda Mihail Sturdza, acum l-a pricopsit bine şi pe fiul său Nicolae, însurându-l cu una dintre cele mai bogate fete din Moldova acelor ani.

Costache Conachi, un boier foarte bogat, a pregătit pentru cei doi miri, în toamna anului 1846, o nuntă fastuoasă la conacul său de la Ţigăneşti, iar la ea a participat însuşi Domnul Moldovei, Mihail Sturdza, care era, nimeni altul decât, cumnatul mirelui.

În afară de Emanoil, care a purtat acelaşi prenume ca şi străbunicul său matern, cei doi soţi au mai avut două fete: Maria (1851-1931) a fost soţia unui conte grec, Petre de Romas, proprietar al moşiei Viziru, din judeţul Brăila, şi Lucia (1855-1938), măritată întâi cu boierul Nicolae Rosetti-Roznovanu şi apoi cu politicianul conservator Dimitrie Greceanu.

După Unire, la a cărei reuşită şi-a adus o contribuţie deosebită, mai ales în disputele premergătoare ei, Cocuţa a trăit împreună cu copiii, mai mult la Ţigăneşti. În anul 1860 divorţează, iar 1862 se va căsători cu prinţul italian Emmanuele Ruspoli şi din acest moment în viaţa ei se va deschide un nou capitol. Vogoride, rămas singur, dar mai ales sărac, fără tron şi învins, sta mai mult prin Bucureşti, ducând o viaţă uşoară, risipind o mare parte din averea dotală a soţiei. Va rămâne cunoscut în istorie mai mult prin faptul că a falsificat listele electorale pentru Adunarea Ad-hoc a Moldovei. Moare în anul 1863 şi va fi înmormântat la Brăila de către fiica sa cea mare, Maria. Pe placa funerară din Cimitirul, Sf. Constantin” se poate citi:, Supt această piatră zace printulu Nicolae Conachi Vogoridi, săvârşind din viaţa la 1863, aprilie 12, în al patruzeci şi şapte ani ai vieţii sale.” (Ada Mihalian – Semnal de Galati-Braila)

La 7 ani după moartea lui Vogoride, va pleca la cele veşnice şi Ecaterina (Cocuţa) Conachi (1870), iar după câţiva ani, datorită neînţelegerilor cu tatăl vitreg, Emanoil vinde conacul şi o parte din moşia de la Ţigăneşti, politicianului liberal Tache Anastasiu.

Legăturile lui Emanoil cu ţinutul acesta de la Poarta de Jos a Moldovei vor continua mulţi ani şi bucurându-se de încredere i-a reprezentat pe tecuceni în Parlamentul României, fiind ales de către aceştia, deputat în două legislaturi: cea din anul 1871, în Colegiul IV şi în 1875, pe listele din Colegiul I. Câţiva ani mai târziu, printr-o cerere datată 26 septembrie 1887 – Iaşi, acesta îi scria următoarele, primarului de Tecuci, Alexandru Patarlageanu:

Domnule Primar,
      Alegându-mi domiciliul meu politic în Tecuci, vă rog să binevoiţi a îngriji înscrierea mea în listele electorale a [le] Colegiului I-iu de Senat, că unul ce am drepturile prevezute de legea electorală, fiindcă am fost ales în două deosebite Legislature, adică legislatura din 1871, ca deputat al Colegiului al IV-lea de Tecuci şi legislatura din 1875, ca deputat al Colegiului I-iu de Tecuci.
Primiţi Domnule Primar încredinţarea preaosebitei mele consideraţiuni.
Em. Konaki Vogoride”

(Arhivele Statului Galaţi, Dosar 21/1887)

  Cu siguranţă însă, cea mai înaltă aspiraţie a sa, a fost aceea de a accede la tronul Bulgariei. Vogorizii erau la origine bulgari turciţi în Fanar, străbunicul său, Staico se născuse în provincia bulgară Tarnovo. Acest fapt l-a făcut să râvnească o înscăunare pe tronul acestei ţări în anul 1878, când după Tratatul de la Berlin, Bulgaria a devenit principat autonom sub suzeranitatea Imperiului Otoman. Tarul Rusiei l-a recomandat însă pe nepotul său Alexandru drept candidat pentru noul tron, iar Marea Adunare Naţională l-a ales drept Prinţ al Bulgariei (aprilie 1879).

Emanoil Conachi Vogoride va mai avea o dată o tentativă de a accede pe acelaşi tron, în 1887, după plecarea de la domnie a Prinţului Alexandru, dar tot fără rezultat. Din păcate, se pare că familia sa este una cu ghinion la… tron, pentru că, nu cu mult timp înaintea lui au ratat această şansă, atât bunicul, Costache Conachi cât şi tatăl său, antiunionistul Nicolae Vogoride, caimacamul cu promisiune de la Istambul, că dacă va împiedica unirea Principatelor, va primi ca recompensă tronul Moldovei.

Emanoil a fost căsătorit de două ori. Prima dată, cu Olga, fiica lui Grigore Sturdza, cunoscut în epoca şi sub numele, Beizadea viţel”, pentru că preocupat fiind de condiţia sa fizică, făcea un fel mai ciudat de sport, ridicând zilnic, pe post de haltere, cum am spune astăzi, un viţel destul de greu. Mai are un mariaj, cu contesa Sophie de Puysegur, văduva unui conte german, dar nici din această căsătorie nu va avea copii. Sfârşitul vieţii (1935) îl va găsi în singurătate la Paris, departe de ţară, purtând probabil în suflet ca şi mama lui, dorul de Moldova şi de Palatul Conachestilor, de la Ţigăneşti.

Viorel BURLACU