Web
Analytics
TECUCI

Marius Mitrofan, un tecucean pe prima scenă a operetei românești

Marius-Mitrofan-Bariton-Opera-Tecuci

Pentru orice instituție muzicală care se respectă opereta „Silvia”, compusă de Emmerich Kalman este de neocolit în alcătuirea repertoriului de spectacole. Încă de la premiera absolută care a avut loc la Viena în anul 1915, ea a fost o piesă de rezistență pentru marii interpreți ai genului, un titlu de succes pentru teatrele de profil din întreaga lume.

Teatrul Național de Operetă și Musical „Ion Dacian” aflat într-un an aniversar al existenței sale, a adus în stagiunea de toamnă, în cadrul seriei de evenimente ,,Opereta 65”, spectacolul Silvia, regia: Kerenyi Miclos – Kero, coregrafia Gyorgy Gesler, dirijor Lucian Vlădescu. O distribuție deosebită, care armonizează –că tot vorbim de muzică- dăruirea, talentul, farmecul și entuziasmul tinerilor soliști Amelia Antoniu (Stazi), Florin Budnaru (Edwin), Cătălin Petrescu (Boni), cu maturitatea, măiestria și performața generației înobilate de mulți ani, prin aplauzele binemeritate ale publicului: Silvia Sohterus-Mărăscu (Silvia), Mioara Manea-Arvunescu (Anhilte), Mihnea Lamatic (Miska). Un spectacol emarcabil, care așează alături de valoarea artistică certă a interpreților, o concepție regizorală și scenografică modernă evidențiată și prin cronicile muzicale de specialitate.

Marius Mitrofan  Din prezentarea de mai sus, l-am omis în mod voit pe actorul, solistul care interpretează rolul Prințului Leopold Maria. Am făcut-o, cu dragul și prețuirea pe care le am pentru tecucenii care, risipiți în cele patru zări, poartă cu mândrie în suflet și un „petic” din pământul acestui ținut. Este vorba de baritonul Marius Mitrofan, de aproape 15 ani, unul dintre soliștii mari ai operetei bucureștene. Din personajul Leopold, un rol, să-i zicem de linia a doua ca întindere, artistul realizează o partitură deosebită, așezată cu profesionalism în prim planul interpretării muzicale și actoricești.

Într-un scurt dialog pe care l-am avut imediat după spectacol, am regăsit, ca și altă dată, același om care atunci când vorbește despre Tecuci și Ionășești, devine emotiv ca un adolescent în fața primei iubiri. Vocea parcă i se schimbă atunci când povestește despre locurile natale, despre oamenii din sat, de colegii de școală, de plimbările liceanului de altădată pe la umbra castanilor de pe bulevardul tecucean. Înainte de plecare mi-a spus : „E toamnă, mi-e dor de mirosul gutuilor pe care mama le pune la geamul casei noastre din Ionășești. Nu mai rezist, zilele următoare trebuie să fug până acolo, măcar pentru câteva ore. Mă așteaptă mama…”

Ne-am despărțit la oră târzie din noapte, cu promisiunea unei alte întâlniri, a unei alte șuete la o cafea, unde Marius Mitrofan este un foarte bun partener de dialog, din care nu lipsesc deloc ,,ariile” despre Tecuci și Ionășești-ul său atât de drag. Mașina lui se îndepartează în noapte… o noapte frumoasă de octombrie… ,,Prințul Leopold” mi-a lăsat în suflet dorul de sat, parfumul de gutui și ecoul aplauzelor repetate de la finalul spectacolului. Ciudat, cât de copii pot fi uneori Oamenii mari…

*În scurt timp voi reveni cu un amplu interviu pe care artistul tecucean mi l-a acordat în studioul său din strada Claudiu.

Scris de  Viorel BURLACU
Sursa foto: nelatiberiuphoto.ro


One comment

  1. Foarte frumoase cuvinte. Domnul Marius Mitrofan le merita cu prisosință. Dar montarea… sa avem iertare. Textele imbecile, regia plină de exagerări si mitocanisme.

Comments are closed.