Web
Analytics
TECUCI

Numai meritocraţia mai poate salva România


Constantinescu-Iliescu-Basescu

Un  tablou  sinistru

La 24 de ani de la Revoluţie, România se află într-o situaţie extrem de delicată. Probabil că nici două războaie mondiale nu ar fi putut să provoace un dezastru mai mare, decât cel pe care l-am trăit. Niciun sector al vieţii economice şi socio-culturale nu a fost ferit de degradare. Această perioadă va fi o pată neagră în istoria contemporană a ţării. Generaţiile viitoare ne vor judeca aspru pentru derapajele cvasigenerale comise de noi.

Am caricaturizat Libertatea şi Democraţia pe care le-am dobândit cu sânge. Nu am înţeles că fără Responsabilitate maximă din partea tuturor nu se poate edifica nimic durabil. Şi dictatorul Mao a lăsat în urmă o economie bolnavă. Dar, la scurtă vreme după dispariţia lui, a apărut Den-Xiao-Ping, o personalitate providenţială, care le-a spus chinezilor: ”Economia noastră este o căruţă hârbuită trasă de un cal ogârjit. Ce facem? Dăm căruţa la fier vechi şi din cal facem salam? Ori reparăm căruţa şi hrănim mai bine animalul?” Ei au ales varianta a doua şi iată-i urcând spre vârful topurilor economiei mondiale. Noi am optat pentru prima soluţie şi am ajuns coada-cozilor în toate evaluările europene şi mondiale. Aceasta pentru că am adoptat tactica pământului pârjolit şi ne-am lăsat ademeniţi de nostalgia kilometrului zero.

Există în mentalul nostru nevolnica idee conform căreia nu putem face nimic, dacă nu radem tot din ce se află în faţa noastră. Sub masca unei privatizări, accentuat clientelare, industria a ajuns, aproape toată, la fier vechi, chiar dacă unele agregate erau noi.” Dacă fărâmiţaţi loturile de pământ, ne avertiza un specialist american, daţi agricultura cu o sută de ani înapoi.” Nu l-a ascultat nimeni. Ţăranii au primit pământ, dar s-au desfiinţat staţiunile de maşini şi tractoare. Din mări exportatori de mobilă, am ajuns să umplem lumea de buşteni. Deşi ţară “eminamente” agricolă, suntem în situaţia să importăm cca 70% din legumele şi fructele pentru consum. Milioane de români, răspândiţi în toată lumea, prestează munci refuzate de localnici. Alţii îşi caută bucata zilnică de pâine prin tomberoanele străinilor. Aproape 50% dintre români se zbat sub pragul minim de sărăcie. S-au desfiinţat şcoli şi spitale. Trăim, de pe o zi pe alta, din împrumuturi (peste o sută de miliarde euro), amanetând şi soarta generaţiilor viitoare. Niciodată nu a existat în România mai multă suferinţă decât acum. S-a furat însă în draci. Mii de corupţi au umplut ţara de vile şi de maşini de lux, şi-au burduşit conturile prin bănci străine, îşi trimit odraslele să studieze la Londra, Paris, Amsterdam, Heidelberg etc.

Care ne sunt vinovaţii?

1) Indiscutabil, în primul rând, trebuie să arătăm spre clasa politică, aproape în întregime, care este coruptă, incompetentă şi arogantă. Puţinii oameni cinstiţi şi buni profesionişti, strecuraţi printre politicieni, nu au reuşit să se facă auziţi, nu au fost lăsaţi să se remarce. Clientelismul politic este cancerul care a perturbat întreaga societate şi ne-a blocat evoluţia. Se absolutizează ideea imbecilă “că nu-mi pot realiza proiectele, dacă nu-mi pun peste tot oamenii mei.” Şi această tâmpenie se practică cu obstinaţie în toate structurile bugetare, de jos şi până sus.

Niciun respect pentru competenţă şi ţinută morală. Trebuie serviţi neapărat cei care au lipit afişe, ori au contribuit cu bani grei în campaniile electorale. Am avut medic ginecolog şi preot la Agricultură, inginer la Cultură şi la Sănătate. Nu mai avem mult şi vom înlocui chirurgii cu brancardieri, iar tractoriştii vor fi puşi să piloteze supersonice. Aceasta pentru că “interesele partidelor o cer.” O ţară întreagă a fost cutremurată recent de tragedia din Munţii Apuseni, unde răniţii au fost găsiţi de un ţăran, nu de cei 4-500 de “specialişti” înarmaţi cu aparatură sofisticată şi, evident, foarte scumpă, oameni dirijaţi de înalţi funcţionari de o incompetenţă revoltătoare. Ei bine, de asemenea încurcă- lume sunt pline toate structurile noastre bugetare.De unde să apară atunci profesionalismul şi competitivitatea atât de necesare dezvoltării?

Stimaţi politicieni, când se schimbă puterea în Anglia (ţară cu o populaţie de patru ori mai mare decât cea a României), îşi pierd funcţiile 141 de oameni. Aceasta este clientela lor politică. Iată şi un gest strălucit de la noi. Era pe la sfârşitul secolului al XIX-lea. Guvernele se schimbau uneori la intervale foarte scurte. Când îl investea pe noul prim-ministru, regale Carol I, un mare caracter şi un tot atât de mare patriot, îi spunea acestuia: “Pune d-ta pe cine vrei, unde vrei. Dar, la Externe pune pe cineva care are doctoratul la Sorbona, iar la Învăţământ lasă-l pe Spiru Haret, că acolo este viitorul ţării.” În ciuda harababurii politice, Haret a rămas 12 ani ministru şi a edificat un învăţământ evaluat, ceva mai târziu, ca fiind pe locul al doilea în Europa, după cel din Franţa.

În 24 de ani, noi am schimbat 20 de miniştri la Învăţământ. Se putea comite o aberaţie mai mare? Ne mai miră faptul că acum şi ilustra noastră şcoală a ajuns în coada-cozilor în Europa şi în lume? Să revenim la dorinţele lui Carol I. O ştire de fapt divers. Prin 1950, Republica Congo avea 14 absolvenţi de la Sorbona. Toţi au fost numiţi în noul guvern. Noi avem sute, poate mii de asemenea absolvenţi. Aţi văzut urmă de sorbonist prin guvernele postdecembriste? Nici vorbă de aşaceva. Un asemenea dispreţ faţă de valori nu există, probabil, nicăieri în lume. Nu înţelegem că MERITOCRAŢIA, această competiţie liberă a valorilor, este cea mai importantă resursă a unei ţări. Exemplul ilustru îl oferă Japonia, şi mai recent China, acest uriaş cu picioarele de lut, care s-a revigorat spectaculos în ultimul timp.

Mai mult, pe lângă corupţie, clientelismul politic aberant generează evaziune fiscală, altă nenorocire pe capul ţările în curs de dezvoltare. Aceasta pentru că, firmele acoliţilor nu sunt controlate cu exigenţa cuvenită, dimpotrivă sunt recompensate cu licitaţii trucate, comenzi de la stat, scutiri de taxe etc. Din această cauză, statul român nu reuşeşte să adune decât cca 35-40% din taxe şi impozite. Cum să supravieţuiască o ţară şi să se mai şi dezvolte cu asemenea contraperformanţe? Bulgarii au achizţionat un soft cu ajutorul căruia reuşesc să strângă 75% din datoriile populaţiei. Ai noştri au refuzat oferta, pentru că sărea în sus clientela politică. Au preferat să mărească taxele, adică să-i împovăreze mai mult pe cei corecţi. Este o atitudine de-a dreptul criminală.

Diminuarea sau chiar lichidarea evaziunii fiscale este chestiunea nr.1 pentru toate statele dezvoltate. Dacă eşti prins în SUA cu o evaziune de cinci dolari, poţi să-ţi iei valea. Ajungi în calcultorul evazioniştilor şi nu mai beneficiezi de niciun drept. De altfel, se ştie că pe criminalul în serie Al. Capone l-a băgat la răcoare Fiscul, nu Poliţia. Absolut orice venit trebuie impozitat. Numai aşa vom putea să avem grijă de bolnavi, bătrâni, de Învăţământ, de Cultură etc. Nu s-a făcut nimic temeinic în privinţa controlul averilor ilicite. Bulgarii şi ruşii au o lege foarte simplă. Ţi-ai făcut cândva o vilă? Perfect. Trebuie să dovedeşti că, pentru suma investită, ai plătit impozit. Nu poţi, vila se confiscă, iar d-ta vei avea dosar penal. Legile aspre par inumane. Se formează însă destul de repede o stare de spirit favorabilă: Cu ăştia nu te joci! Am ajuns să învăţăm de la Putin? Da, este un personaj controversat. Nu este acuzat de corupţie, ci de duritate. Dar haosul nu poate fi curmat cu rugăminţi. Adevărata democraţie înseamnă şi dictatură.

O dictatură a legii. Să nu uităm că, după primele două mandate ale lui Putin, veniturile ruşilor au crescut de opt ori. Dar avem noi o democraţie adevărată? Cum sunt recrutaţi candidaţii înscrişi pe listele electorale? După merite? Nici vorbă. După sumele date în campania electorală, sau în funcţie de sforăriile de partid.

Ne pleacă din ţară specialiştii. În cazul medicilor, este o adevărată hemoragie. În ultimii ani, au părăsit ţara peste 12.000. Firme din Occident vin, fără nicio jenă, şi-i recrutează în masă. Medicii de anumite specialităţi au ajuns o raritate. Da, cetăţenii UE au voie să se stabilească unde vor. Dar şcolarizarea lor ne costă enorm. Am ajuns noi, o ţară săracă să-i subvenţionăm pe bogaţii Europei? Să-i lămurim pe tinerii noştri să-şi facă studiile în Germania, sau la Paris. Să vadă şi ei cam cât costă acolo ca să ajungi medic. Noi am avea ce face, slavă Domnului, cu banii economisiţi.

Retrocedarea averilor confiscate abuziv s-a realizat în toate ţările care au avut regimuri comuniste. De regulă, s-a retrocedat 10-15% din sumele revendicate, iar termenul de depunere a dosarelor a fost doar de câteva luni. La noi a fost şi este un haos total. Au apărut intermediari care, cu sprijinul unor funcţionari corupţi, au făcut adevărate dezastre financiare. Deşi averile foştilor grofi din Transilvania au fost despăgubite în anii 1922-23 (operaţiune coordonată atunci de N.Titulescu), urmaşii acestora s-au adresat din nou instanţelor şi au obţinut suma uriaşe. Această situaţie jignitoare la adresa poporului român a fost posibilă, deoarece Ungaria nu i-a restituit României nici acum arhiva Transilvaniei, deşi era obligată, prin Tratatul de la Trianon să facă acest lucru. În schimb, românii n-au primit niciun leu ca despăgubire pentru imensa avere rămasă la Budapesta de la Fundaţia Gojdu. Au făcut ceva politicienii români pentru eliminarea acestor anomalii?

Toate guvernele postrevoluţionare au gestionat greşit relaţiile cu cele două etnii, importante ca număr, care convieţuiesc în ţara noastră: maghiarii şi romii. Este îndeobşte cunoscut faptul că românii sunt toleranţi şi au trăit în relaţii armonioase cu toate minorităţile pe care destinul istoric le-a adus pe meleagurile noastre. Acum însă, românii din Transilvania nu mai au linişte. Cei din judeţele, unde maghiarii sunt majoritari, nu primesc un loc de muncă, dacă nu cunosc limba maghiară. Le sunt întinate simbolurile naţionale.

Tinerii români, care purtau tricolorul, ori au cântat imnul naţional, au fost ameninţaţi sau chiar loviţi.

Elevii maghiari învaţă istoria Ungariei Mari din manuale tipărite, cu bani româneşti, la Budapesta. Prin aceste cărţi li se insuflă copiilor sentimente antiromâneşti. Demnitarii unguri se vântură prin Transilvania, ca vodă prin lobodă. Proferează jigniri la adresa poporului român, răspândesc cultul unor criminali de război, ordonă cetăţenilor maghiari când şi cu cine să voteze. Guvernul Ungariei nu şi-a cerut scuze nici acum pentru atrocităţile comise în perioada 1940-1944. Toate acestea sunt posibile pentru că diplomaţii români manifestă lipsă de profesionalism, de fermitate şi de demnitate naţională. În multe ţări europene situaţia romilor s-a rezolvat în condiţii relativ normale.

La noi, majoritatea familiilor de romi trăiesc în mizerie, nu-şi dau copiii la şcoală, nu le pot asigura condiţii decente de viaţă. Mulţi dintre ei călătoresc prin ţări UE, unde, împreună cu alţi români, comit acte antisociale, compromiţând grav imaginea României peste hotare. Consider că cetăţenii români, care sunt dovediţi ca infractori, să nu mai aibă dreptul să călătorească în afara ţării. Iar Guvernul trebuie să găsească soluţii ca această etnie să se integreze în normele de conduită civilizată, să muncească, să-şi dea copiii la şcoală, să-şi plătească dările faţă de stat. Să luăm în calcul şi soluţii mai ferme. În Norvegia, de exemplu, analfabeţii nu au dreptul să procreeze. Este o măsură logică, umană, nu nazistă, cum s-ar putea crede. Pentru că ei aduc pe lume nişte fiinţe cărora nu le pot asigura un trai şi o educaţie decente.

Să mai învăţăm şi din legislaţia şi fermitatea oamenilor de ordine din SUA, cel mai democrat stat din lume. Acolo, poliţistul trage în tine, dacă în momentul în care te-a oprit din trafic, nu pui ambele mâini pe volan. Iar dacă nu te întinzi pe pământ, când eşti somat, poliţistul se suie cu calul pe tine. Infractorii noştri trebuie să înţeleagă că libertatea ta nu trebuie să deranjeze libertatea celorlalţi.
Este foarte bine că am fost primiţi în NATO şi în UE. Dacă rămâneam de capul nostru, haosul ar fi fost mult mai mare. Trebuie să respectăm prevederile actelor normative pe care ni le-am asumat. Din păcate, nu avem politicieni şi specialişti care să negocieze profesionist şi în favoarea poporului român, cu aceste organisme. Printre europarlamentarii noştri s-au strecurat şi oameni de toată jena şi dispreţul.

Ne mai mirăm că nu ne respectă străinii? Unii dintre ei dezinformează organismele europene în legătură cu situaţia din ţară sau, pur şi simplu, denigrează poporul român, din motive politicianiste. Din cauza greşelilor unor politicieni de-ai noştri, dar şi pe fondul unor informări eronate, unii demnitari UE şi din SUA şi-au permis să umilească poporul român, nesocotindu-i opiniile exprimate prin vot. Este vorba de referendumul pentru suspendarea preşedintelui Băsescu. Am avut impresia că retrăim întunecatele gesturi ale lui Vasânski.

2) Vinovaţi de situaţia dezastruoasă în care ne zbatem suntem şi noi, poporul român, aproape în totalitate. Pentru că:
–  suntem dezbinaţi, chiar şi în situaţiile dificile prin care trece ţara;
–  nu avem un ideal naţional care să ne coaguleze energiile;
–  suntem cumplit de răvăşiţi, nu ne regăsim sub nicio formă;
– Păstrăm în genă aceeaşi mizerabilă formulă “merge şi aşa”;
– Nu cinstim cum se cuvine memoria eroilor noştri (un singur exemplu: La cumplitul măcel de la Cotul Donului au murit 150.000 de ostaşi români. Nici o singură cruce nu aminteşte de jertfa lor).
– Nu ne interesează de soarta românilor care trăiesc, lipsiţi de drepturi elementare, în ţările din jurul României;
– cca 65-70% dintre români nu merg la vot, deşi ar putea contribui în mod esenţial la democratizarea autentică a vieţii politice;
– mulţi dintre cei care merg la vot se lasă manipulaţi, ori chiar mituiţi;
– imediat după Revoluţie, foarte mulţi români s-au lăsat cuprinşi de morbul distrugerilor. Cum poate fi calificat un popor care, în câţiva ani, a devalizat instalaţiile şi structurile de irigaţie de pe trei milioane de ha? Şi-au defrişat, în totalitate, pădurile proprii, livezile şi şi-au lăsat nelucrate viile şi terenurile agricole;
– cum am putut să realegem pe unii politicieni, deşi aceştia dovediseră că sunt: corupţi, incompetenţi, intriganţi, lipsiţi de simţ civic şi patriotic?
– nu suntem la înălţimea şanselor pe care ni le oferă acesta etapă istorică;
– trebuie să ne urcăm, în sfârşit, pe cruce, să vedem cine suntem cu adevărat şi ce vrem.

3) Este de-a dreptul ruşinos, că prin legi şchioape am putut aduce în acest foarte costisitor Parlament al României un număr aproape dublu de demnitari, faţă de instituţia similară a SUA!
Datorită neglijenţei electoratului, au ajuns în acest for, de fiecare dată, mulţi demnitari fără pregătire juridică, preocupaţi, în primul rând, de afacerile personale. Puţinii politicieni valoroşi ajunşi aici nu şi-au putut impune punctele de vedere. Foarte multe legi au fost adoptate prin asumarea răspunderii guvernamentale, deci fără dezbatere democratică.

Numeroase legi s-au dovedit a fi nefuncţionale, neprofesionist concepute, fără responsabilităţi clare, ori cu omisiuni intenţionate, când erau în joc interesele legiuitorilor. A fost şi este o instituţie greoaie, ineficientă. Nu a votat legi clare şi ferme care să direcţioneze România pe o cale de dezvoltare rapidă. Iată un singur exemplu. Douăzeci şi patru de ani, românii au trăit sub teroarea câinilor maidanezi. Ani de zile parlamentarii au lălăit-o, că ci-o să zică Madam Bardot, că nu se poate cu eutanasierea etc. A trebuit să vină jertfa îngeraşului Ionuţ, ca să aflăm că, peste tot în lume, aceste vieţuitoare se adună în padocuri şi, dacă în 7-14 zile nu sunt înfiate de cineva, sunt eutanasiate. Această instituţie trebuie restructurată din temelii, pentru a-şi câştiga încrederea şi stima electoratului.

4) Imediat după Revoluţie PRESA a cunoscut o dezlănţuire fără precedent. Cine voia îşi “trăgea” fără nicio dificultate o gazetă şi punea tunurile pe cine i se năzărea. S-a practicat intens atacul la persoană, şantajul, calomnia. Atunci mulţi oameni valoroşi, care ar fi putut avea un cuvânt greu în politica românească, s-au retras sau au ezitat să facă chiar primii paşi, pentru că au vrut să-şi menajeze familiile, să nu le expună bălăcărelilor. Chiar dacă mai există astăzi ziarişti bine pregătiţi profesional, nu se mai poate vorbi despre o presă independentă. Nici în presa scrisă, nici în cea audio-video, ori virtuală. Ea este intens legată de grupuri de interese politice şi economice.

5) Deşi în JUSTIŢIE există mulţi magistraţi cinstiţi, aceştia nu au reuşit să-i elimine din sistem pe cei corupţi, ori obedienţi politic. Magistraţii care pierd procese la CEDO sunt uneori avansaţi, în loc să fie invitaţi să plătească despăgubirile impuse statului român de către instituţiile europene. Retribuţiile imense (faţă de posibilităţile reduse ale economiei) de care se bucură lucrătorii din Justiţie, nu se justifică şi sunt chiar ofensatoare la adresa celorlalte categorii de salariaţi. (Nu mai vorbim de pensiile nesimţite de care continuă să se bucure foştii securişti).

CE-I DE FĂCUT?

Actuala guvernare USL este ceva mai dinamică şi mai responsabilă, decât guvernările anterioare. A reparat o parte din anomaliile moştenite, au dezmorţit relaţiile economice externe, a accelerat absorbţia fondurilor europene. Dar nu şi-a propus să lichideze clientelismul politic, nu a luat măsuri hotărâte să diminueze evaziunea fiscală, corupţia şi numeroasele nereguli care se manifestă în timpul campaniilor electorale. USL-ul are în vedere deci o cosmetizare a sistemului politic actual, nu o reformare din temelii. În aceste condiţii, căile spre performanţe economice şi spre o ameliorare a nivelului de trai al românilor rămân blocate. Mulţi dintre cei 70% de alegători, care le-au încredinţat la alegerile precedente votul, sunt dezamăgiţi şi au început deja să-şi manifeste nemulţumirile.
Trebuie să punem presiune pe actuala coaliţie de guvernare ca să-şi ia misiunea în serios. Să fie revizuită cu responsabilitate Constituţia şi celelalte legi esenţiale ale ţării, pentru a le face comparabile cu cele ale marilor puteri ale lumii. De un sfert de veac, de exemplu, în Constituţia SUA nu s-a clintit nicio virgulă. De ce să nu facem şi noi o lege fundamentală temeinică? De ce nu le cerem imperios tuturor să o respecte?

În momentele de răscruce, poporul acesta a scos întotdeauna la iveală oameni providenţiali, adevăraţi dascăli de energie naţională, care au ştiut să coaguleze forţele luminate, dincolo de interesele personale sau de partid, şi au pus pietre fundamentale la temelia istoriei noastre. Asemenea oameni există şi astăzi printre noi. Trebuie să-i descoperim, să-i rugăm să se implice în politică şi să-i sprijinim în demersurile lor. Avem nevoie de caractere puternice, de oameni integri şi de autentici specialişti. Ne-am săturat de politicieni conflictuali, intriganţi, plini de orgolii nemăsurate, care, de 24 de ani, sfâşie, ca nişte hiene, trupul împuţinat al bietei noastre economii. E bine să înţelegem măcar acum că votul este principalul nostru instrument cu care vom putea curăţa viaţa politică de lichele. Dacă indiferenţa noastră de până acum se va prelungi, România va deveni, în scurtă vreme, o ţară de nelocuit. Am pierdut un sfert de secol. Este timpul să ardem etapele spre normalitate şi progres. Într-un stat ordonat, vor veni şi investitorii cu mai multă încredere. Ne vom ameliora imaginea externă şi vom fi capabili să ne rechemăm semenii risipiţi prin lume.

Să punem presiune pe politicieni, ca să ţină cont de obiectivele noastre. Să ne mobilizăm prin reţelele de socializare. Să manifestăm civilizat, dar ferm. Să nu ne lăsăm manipulaţi de cei care vor încerca să se infiltreze printre noi, ca să ne destabilizeze, ori să ne compromită. Vrem ca la alegerile din 2016, să avem un cuvânt greu de spus.

Vasile Ghica

P.S.
1) Personal, mă  voi  orienta  spre  formaţiunea  România  Curată,  care  va  deveni  alianţă  socială, ori  partid  politic. Dacă  aveţi  acelaşi  ţel, reţineţi  adresele  de  contact:  www.romaniacurata.ro
office@sar.org.ro  sau  021.211.14.77  0721.261.508
2) Dacă  v-a  plăcut  conţinutul  apelului, vă  rog  să-l  transmiteţi   şi  prietenilor. Sperăm  să mişcăm bulgărele  de  zăpadă. Nepăsarea  ar  fi  cel  mai  elocvent  argument  că  ne  merităm  soarta.


One comment

  1. Domnule Ghica,vă rog să primiţi expresia respectului pe care îl meritaţi şi-l impuneţi totodată! Pentru modul în care gândiţi şi vă împărtăşiţi gândurile tecucenilor şi nu numai.Totodată,vă rog ca ,în limita timpului de care dispuneţi,să accesaţi site ul http://www.variantacojocaru.ro, rubrica din dreapta Mişcarea pentru Constituţia Cetăţenilor.Veţi găsi o gândire originală a unui grup de români,care sătui ca actuala clasă de autointitulaţi politicieni să tot gândească pentru ei,s-au încumetat să elaboreze un Proiect legislativ constituţional revoluţionar,care poate să schimbe România şi viaţa românilor .Se numeşte Constituţia Cetăţenilor şi merită efortul dumneavostră de a o parcurge.

Comments are closed.