Web
Analytics
TECUCI

Biserica “Sfântul Nicolae” din Tecuci

Biserica Sfantul Nicolae

Biserica Sfantul Nicolae, Str. Gloriei/str. Gheorghe Asachi – Pe locul actualei biserici, care poartă hramul „Sf. Nicolae”, au existat alte câteva replici, mai mult sau mai puţin reuşite.

Biserica Sfantul Nicolae

Arhidiaconul Paul de Alep a remarcat-o cu siguranţă la 20 ianuarie 1653, când a trecut prin Tecuci. Turcii şi tătarii au distrus-o de două ori în secolul al XVIII-lea, după care preotul Sandu Sergie o reface, după 1769, cu lemne şi nuiele aduse tocmai din satul său natal, Umbrăreşti.

Construcţia din cărămidă şi piatră, cu pereţii groşi de 2 m, datează din anul 1825, la realizarea sa aducându-şi contribuţia boierii Ilie Stupu (fost ispravnic al ţinutului Tecuci), Costache Ciuhureanu şi Anastase Grecu. Sfinţirea noului lăcaş de cult s-a făcut pe 6 decembrie 1828. Atunci, armatele ruseşti care se aflau dislocate în localitate „au făcut mare paradă”.

Catapeteasma, cu zidăria groasă de 75 cm, a fost înălţată în anul 1836. Între anii 1856-1865, dar şi după 1909, Biserica „Sf. Nicolae” a îndeplinit şi funcţia de catedrală a oraşului, aici slujind, între mulţi alţii: protopopul Gheorghe Dimitriu, tatăl scriitorului Calistrat Hogaş, şi Nicolae Conduratu, protopop şi mare om de cultură. Biserica a fost concepută în plan treflat. Naosul sau în formă pătrată este încoronat de o calotă semisferică, sprijinită pe patru pandantivi, greutatea acesteia fiind preluată de arcurile catapetesmei şi pronaosului. Procedeul de boltire a imprimat naosului un aspect măreţ şi pitoresc.

De-a lungul timpului, s-au efectuat mai multe lucrări de restaurare sau reparaţie (1867, 1873, 1882, 1941, 1950, 1957, 1970 şi 1978), care au modificat destul de mult fizionomia întregii construcţii.
Fresca în stil bizantin, realizată în anul 1958, poartă semnătura pictorului Vasile Pascu, din Focşani. În biserică se pătrunde printr-un pridvor, ce a fost ataşat pronaosului din anul 1933.

În exterior, biserica păstrează caracteristicile arhitecturii moldoveneşti. Faţada împărţită în două registre cuprinde, în partea superioară, un şir de ocniţe, în interiorul cărora au fost introduse portrete de sfinţi, iar în zona inferioară, semicoloane echidistante în profil. Întreaga faţadă a fost tencuita cu mortar de var şi a fost zugrăvită în alb.

Turla din lemn învelită cu tabla are un coronament în formă de con de bulb. Ea a adăpostit mai multe clopote, cu greutatea cuprinsă între 50 şi 500 kg, câteva dintre acestea provenind de la vechea biserica. Acum, acestea se afla montate în noua clopotniţă, înălţată cu câţiva ani în urmă.

 

Sursa: volumul „Tecuciul şi împrejurimile sale – ghid turistic” – autor prof. Ştefan Andronache (2016)