Web
Analytics
TECUCI

Urme de civilizaţie antică la Tecuci


Cred că pentru fiecare dintre noi localitatea în care te naşti şi în care paşii te poartă printre clădirile obosite de timp sau pe aleile parcurilor vechi, îţi trezeşte la un moment dat un interes deosebit, nostalgii, curiozitatea de a cunoaşte trecutul acelei aşezări. Din acest motiv, în acest material am să prezint câte ceva din urmele lăsate de comunităţile care au trăit pe teritoriul actual al oraşului meu natal, Tecuci.

Oraşul este aşezat geografic în partea de Sud-Est a României, în Judeţul Galaţi, la confluenţa râului Bârlad cu pârâul Tecucel, în Câmpia Tecuciului.

Descoperirile arheologice dovedesc că în această zonă geografică care oferă condiţii de trai prielnice, populaţile umane au locuit din timpuri stravechi, începând din paleolitic. Data exactă a întemeieri oraşului nu se cunoaşte. Deşi Mihail Kogălniceanu vorbeşte despre „Republica Tecuciul”, înainte de întemeierea statului feudal Moldova, primul document autentic în care se face referire atât la oraşul cât şi la ţinutul Tecuci, este scrisoarea domnească din 1 Septembrie 1435, prin care, Iliaş şi Ştefan, cei doi urmaşi ai lui Alexandru cel Bun, care şi-au împărţit Moldova, l-au anunţat pe regele Poloniei, Vladislaw Jagello, că s-au împăcat.

Descoperiri arheologice şi paleontologice din paleolitic

 Trebuie spus că în Tecuci nu s-au făcut cercetări arheologice sistematice, majoritatea descoperirilor fiind întâmplătoare şi accidentale sau rezultate în urma lucrărilor edilitare desfăşurate în localitate.

În zona Tecuciului cele mai vechi descoperiri arheologice datează din Paleolitic. Aceste descoperiri paleolitice, în Moldova, se găsesc mai ales pe promontoriile şi terasele mai înalte, de-a lungul râurilor, fiind aşezări în aer liber. Astfel pe terasa inferioară a Bârladului, la circa 500 m. nord de şoseaua Tecuci – Matca, în punctul numit Rateş I, au fost descoperite unelte din silex, precum şi faună fosiliferă din Pleistocen. Leonida Apostol si Dumitru Vicoveanu în „Studiul elefantidelor, rinocerilor şi bovidelor din depozitele cuaternale ale Bîrladului inferior existente în Muzeul Tecuci, Jud. Galaţi” ne relevă faptul că in Tecuci era foarte răspândit „Mammuthus primigenius” dintre elefanţi şi „Bison priscus” dintre bovide. La Muzeul din Tecuci fiind expuse numeroase schelete de mamifere fosile cuaternare, în special bovide care erau foarte răspândite în această zonă. Punctul fosilifer Rateş fiind declarată rezervaţie paleontologică.

Astfel de descoperiri s-au făcut în zona Tecuciului încă din prima jumătate a sec. XIX. Printr-o scrisoare din septembrie 1840, logofătul Costache Conache, îl înştiinţa pe Veniamin, Mitropolitul Moldovei, că făcând săpături ,,într-un pustiu sec şi lipsit cu totul de apă’’ , a descoperit ,, împetrite aceste fălci cu ginginele, cu dinţi măsele, şi cu rădăcinele lor, şi cu osul fălcii împietrite , precum le veţi videa’’, şi îl roagă pe mitropolit să cerceteze oasele pentru a afla ,, din ce dobitoc au putut fi”, şi să fie depuse la cabinetul rarităţilor. În scrisoare nu se spune locul descoperiri, se ştie doar că ea a fost trimisă de la Tecuci, prin paharnicul Vârlănescu, dar bănuiesc că aceste resturi osteologice au fost descoperite pe moşia de la Ţigăneşti, a logofătului C. Conache.

Menţionez şi descoperirea resturilor de „Dinotherium gigantum” Muzeul-Tecuci-inceputul-secolului-20si „Dinotherium gigantissimum”, la Găiceana, în anul 1884. În acea vreme localitatea făcea parte din ţinutul Tecuci, şi acolo îşi avea moşia D.A. Sturdza, care va prezenta la Academia Romană, în 16 noiembrie 1884 comunicarea Oase petrificate găsite la Găiceana. De la Romulus Sevastos avem informaţii şi despre ,,terasa inferioară de la 15 – 20 m. cu fauna mamutului de la Negrileşti (J. Tecuci)” considerată a fi de Pleistocen.

…citeste intreg articolul

Autor BRADEA DANIEL