Deseori auzim in jurul nostrum vorbindu-se despre notabilele realizari ale unuia sau altuia, fie el om cu simplu parcurs social, fie el “homo-facta” sau persoana desprinzandu-se prin fapta unica, particulara. Totusi cum poate fi privit si notat atunci un C.V. de circa trei pagini ale unei copile de doar saisprezece ani, care insumeaza nousprezece expozitii personale ( suntem la cea de-a douazecea), nousprezece expoziti de grup si tabere de creatie, nousprezece premii si diplome si circa sase sute de lucrari de pictura si grafica?
Sigar am mizat pe impresia coplesitoare a cantitatii, pentru inceput, pentru a ne putea orienta mai departe discutiile critice pe aspectul artistic a celei de-a doua expozitii deschise in Galeriile de Arta “ Gheorghe Petrascu” de tinara Berta Maria Moldoveanu din Barlad.
La cei saisprezece ani, angajata interior unei vieti care se vrea destin artistic, Berta Maria Moldoveanu a reusit sa asimileze foarte repede o anumita generalitate, in pictura de peisaj mai ales, astfel incat sa-si asigure succesul si care sa vorbeasca dincolo de exercitiul pictural si totodata istoric de o abordare picturala personala.
Cum spuneam, sugestiva la aceasta tanara din plastica barladeana este o anumita aplecare spre peisaj, dar in care definitoriu este modul de a privi, apoi chipul in care interpreteaza si, desigur, maniera in care reconstituie un peisaj. Privita altfel, intr-un necuprins camp al artei non-traditionale, Berta Maria Moldoveanu se acopera de adevarul vechi si apast al picturii peisagistice ca gen fenomenologic, ca experienta si ca traire care cere vorbirea sau logosul plastic.
O concentrare incordata, dar si o constanta despridere de pagina, fac din peisajul Bertei Maria Moldoveanu o morfologie speciala si un pretext pentru ritm si combinatii cromatice. Mereu atenta la precaritatea spatiului, dar si la incarcatura lui optica, face loc sau sau mai degraba spus, da intaietate expresiei sale psihologice.
De obicei construieste pe un traseu, in lungul sau curbura unei strazi de exemplu, apoi de pe un punct de stationare inalt, dar si frontal, fata in fata cu forta uriasa a cate unei cladiri.
Forma, ca notiune centrala a picturii de peisaj, ia rolul secund in pictura Bertei Maria Moldoveanu pe langa culoare si trairea intens psihologica si cu aceasta, cu forma deeci, recurge dupa caz la simetrie sau disimetrie, la armonie si contrast, la repetitie sau invariant.
In urma penelului sau, a tusei groase, plina de umbre, ramane semnul posesiei spatiului. Si Berta Maria Moldoveanu poseda in mod brutal spatiul…ea il framanta, il pateaza, il taie, il marunteste, il loveste cu lumini sau umbre, il indurereaza sau il intristeaza, il insingureaza…il gandeste…il simte…
Intotdeauna, intre tristete si bucurie ea prefera fobia sau desprinderea ; intre lumina si intuneric prefera umbra ; intre cald si rece prefera cetosul, frisonul, amurgul; intre inchis si deschis prefera intalnirea celor doua; intre sat si citadin prefera mahalaua; intre pamant si cer prefera zidul; intre evovator si mental si contemplativ si sensibil prefera trairea intensa, psihologica a spatiului, iar intre lumea diurna si cea nocturna Berta Maria Moldoveanu prefera griul.
As spune ca picteaza la fel de framantat ca timpul pe care il traiste, ca anii acestia pe care ii preia ca pe o parte din sine. Picteaza apoi cu o necesitate oarba, confundata cu bucuria, cu placerea si acopera cu aceiasi oarba nevoie si viteza intr-o logica sinonima cu timpul picturii sale.
O stare de spirit usor irationalista impinge exprimarea Bertei in zone ale modernitatii, chiar si acolo unde se aminteste de un timp sau spatiu arhaic, dar nu e nici o clipa nevoie o deplasare a notei, nici de raportari univoce spre fragilitatea sau frumusetea varstei autoarei.
Desi priveste catre cativa maestri ai picturii nu are timp sa se indentifice cu cineva sau ceva si, ca privitor, nu simti nevoia sa o desprinzi de unde este, pentru ca nu s-a amestecat intr-atat cu celalalt, cu alt pictor sau pictura.
Berta Maria Moldoveanu are avantajul unei picturi cu o finalitate imanenta, care degaja forta si inspira in acelasi timp frumusete, iar prin unitatea sa expozitia tinde sa opreasca si sa stapaneasca secunda.

Lucia GOLOGAN
Galeria de Arta “ Gheorghe Petrascu” -Tecuci