TECUCI

Str. 1 Decembrie 1918 nr. 36
Clădirea acestei instituţii – proiectată şi construită în ultimul deceniu al secolului al XlX-lea de un arhitect italian necunoscut – este considerată drept cea mai frumoasă din municipiu. Concepută iniţial ca imobil de locuit, ea exprimă gustul pentru fast al comanditarului său (Anton Cincu), dorinţa acestuia de a realiza ceva cu totul deosebit, care să provoace privitorului impresia de „jamiais vu”.
Privind-o dinspre strada 1 Decembrie 1918, ea reţine atenţia prin faţada primitoare, bogat ornamentată, prin rezalitul care se desprinde de linia acesteia, şi care şi-a aşezat frontonul triunghiular pe coloanele zvelte cu capiteluri compozite, prin ferestrele cu încrucişare simplă -grupate două câte două – care conţin, la rându-le, medalioane şi arhivolte ce se sprijină pe console proeminente, toate acestea fiind concepute în stil baroc.  Spaţiul interior – fragmentat în opt camere şi saloane, între care trei sunt veritabile reuşite artistice, ce se disting prin chenarele de plafon, stucuri colorate şi motivele vegetale – dezvăluie gustul pentru pitoresc şi senzualitate al proprietarului. Sala mare de recepţie, cea mai spaţioasă dintre acestea, acoperă o suprafaţă de 96 mp şi are o înălţime de aproape 5 m.  Uşile – încoronate cu frontoane clasice – sunt pictate, iar stucaturile plafonului sunt înnobilate cu foiţă de aur. Două benzi paralele cu rozete specifice Renaşterii italiene – ce includ între ele un registru simplu cu lanţ – sunt menite să umple marginile plafonului şi să sublinieze frumuseţea elipsei compartimentului central, dominat de un medalion alcătuit din ghirlande şi de capete de amoraşi din care coboară un candelabru graţios cu cârcei din bronz. …citeste intreg articolul >> »

Str. Costache Racoviţă nr. 29 bis
Construit înainte de 1914, de Ministerul de Finanţe, ca sediu al Administraţiei Financiare, palatul găzduieşte astăzi instituţia ce aparţine Ministerului Justiţiei.
Faţada, tratată în mod unitar şi lipsită de o ornamentaţie excesivă, este brăzdată în sens orizontal de două profile care marchează linia soclului cu bosaje şi separaţia dintre parter şi etaj. Parterul supraînălţat, cu ferestrele în cruce, pare puţin mai scund decât etajul.  Deasupra intrării principale se află un balcon susţinut de console proeminente. în partea superioară a faţadei (la capătul celor patru pilaştri), există un fel de friză ornamentată cu doi atlanţi şi trei medalioane. Intrarea prin partea de răsărit se face printr-un portic alcătuit dintr-un fronton şi două colonete sprijinite pe socluri, între care se aliniază treptele scării de acces. Planul dreptunghiular al construcţiei include, atât la parter, cât şi la etaj, o serie de încăperi degajate jos de un vestibul, iar sus de un hol suprapus peste acesta. Vestibulul primitor – spre care dau ambele intrări – este marcat de şase coloane de tip florentin, care preiau o parte din greutatea grinzilor. Holul de deasupra, la care se accede printr-o scară cu balustradă, este iluminat natural.

Clădirea din cărămidă şi cu planşeele din beton armat – construită în anii ’30 pentru Banca Poporului – ocupă o poziţie de colţ, etalându-şi direct faţadele asimetrice pe străzile Ion Petrovici şi 1 Decembrie 1918.
Unghiul ascuţit pe care ar fi trebuit să-1 formeze pereţii exteriori, a fost atenuat de frontonul ce include, la nivelul parterului, uşa de acces în arcadă, iar la etaj o terasă străjuită de opt stâlpi şi ornamentată, în exterior, cu butoni mozaicaţi.  Abundenţa ferestrelor dreptunghiulare sau cu arce în plin centru şi a uşilor – dispuse pe toate laturile pereţilor – marchează distribuţia birourilor din interior, precum şi diversitatea încăperilor de la etaj şi mansardă.
Deasupra intrărilor laterale, la nivelul planşeului ce desparte parterul de etaj, se înalţă bovindouri. Foişoare şi balconaşe întregesc toate aceste elemente menite să dea un aspect dinamic edificiului.
Şarpanta mansardată susţine un acoperiş în mai multe versante, realizat din ţiglă tip Marsilia.

Cea mai frumoasă vilă în stil neoromânesc din localitate, a fost concepută ca locuinţă cu parter şi etaj, întreaga construcţie emanând un aer pitoresc şi optimist.
Arhitectul a prelucrat, aici, în mod inteligent repertoriul bogat de elemente şi forme vechi de tip popular, punând accentul pe arcadele zonei dominante a clădirii, alcătuită de foişorul de la etaj, şi la care se accede printr-o scară interioară, pe intrarea protejată de poala învelitorii şi pe pridvorul cu stâlpi, parmaclâc şi bagdadie din lemn.
Acoperişul, în mai multe ape, are învelitoarea din ardezie în solz de peşte.
Sub cornişa faţadelor laterale se desfăşoară un brâu cu ornamente florale.

Bd. Victoriei nr. 4

Vila, aflată vizavi de clădirea Telefoanelor, inaugurează şirul imobilelor de locuit ce se găsesc concentrate de-a lungul „Bulevardului Gării”. Construită în perioada interbelică, după planul locuinţei de tip tradiţional, ea se remarcă în exterior prin pridvorul şi foişorul care se desprind din linia faţadei, şi care se lasă protejate de învelitoarea din ţiglă a acoperişului dispus în trepte. Şi pridvorul de la parter, şi foişorul de la etaj, la care se ajunge printr-o scară interioară, conţin în partea superioară arcade în plin centru sprijinite pe stâlpi. Elementele desprinse din vocabularul decorativ românesc se regăsesc şi în configuraţia unor ferestre dinspre stradă.

Str. 1 Decembrie 1918, nr. 107
Cea mai mare clădire publică din oraş, a fost concepută iniţial ca local pentru Şcoala Normală de băieţi.
Piatra fundamentală a monumentalei construcţii a fost pusă la 19 decembrie 1923, dar, după patru ani, timp în care s-a zidit la roşu mai bine de jumătate din clădire, lucrările au fost sistate, deoarece Şcoala Normală a fost desfiinţată.
De la 1 septembrie 1951, clădirea – aflată în paragină – a fost preluată de Ministerul Agriculturii, care avea să se îngrijească şi de terminarea sa. Tot din deceniul al şaselea, va fiinţa aici Şcoala Tehnică Agricolă, devenită ulterior Liceul Agroindustrial.
Clădirea masivă – cu ziduri groase din cărămidă – ale cărei planşee sunt susţinute de grinzi din beton – este concepută pe principiul şcolii internat, ea având nu numai săli de clasă, laboratoare, sală de festivităţi, ci şi cantină şi dormitoare. Holurile largi şi înalte, cărora li se adaugă cele trei scări interioare, permit deplasarea cadrelor didactice şi a elevilor în toate direcţiile. …citeste intreg articolul >> »

Str. 1 Decembrie 1918 nr. 26
Fostul local al Gimnaziului Real de băieţi „D. A. Sturdza” a fost construit după proiectul arhitectului Siegfrid Kofszynsky, īn perioada 1887-1889. Planul de formă pătrată cuprinde patru aripi ordonate simetric īn jurul unei curţi interioare de 30×30 m.
Faţada cu etaj, dispusă pe aliniamentul străzii, are o intrare principală cu boltă pentru cadrele didactice şi două intrări laterale pentru elevi, protejate de copertine. Acest corp cuprinde la parter cancelaria, biroul directorului şi secretariatul, iar la etaj locuinţa directorului. In latura opusă se află un hol mare, străjuit de trei stālpi de zidărie, şi amfiteatrul destinat conferinţelor şi serbărilor, ai cărui pereţi portanţi sunt cu mult mai īnalţi decāt cei ai claselor.

Str. Costache Conachi nr. 37
Clădirea Spitalului Municipal – construită între 1899-1904 şi considerată în momentul inaugurării drept „podoaba Tecuciului” – este perfect simetrică, ea cuprinzând două pavilioane cu etaj, legate între ele printr-un parter de acces cu ferestre largi care include, în mijloc, o zonă distinctă, cu fronton şi cupolă în partea superioară. De altfel, acest ele¬ment este cel mai reuşit din întreaga clădire.
Cupola, de formă octogonală, şi acoperită cu tablă zincată, este înconjurată de opt terminaţii cu protuberante, cărora le corespund în zidul portant opt ferestre circulare cu vitralii, care dialoghează cu frumoasa cheie de boltă a plafonului casetonat.
Corpurile laterale care cuprind, deopotrivă, saloane cu rezerve, au faţadele decorate cu motive neoclasice atât la parter, cât şi la etaj. Ferestrele din registrul superior sunt despărţite de pilaştri, iar cele de la nivelul inferior au ancadramente, tencuiala zidului în care au fost tăiate fiind divizată de bosajele, de tip rustica, regăsite şi la intrarea principală.