TECUCI

Str. Republicii nr: 11
Biblioteca Municipală „Ştefan Petică” ocupă două clădiri oarecum diferite ca arhitectură dar care, din punct de vedere cromatic, se leagă între ele.  Cea mai scundă – care datează din 1912 şi a aparţinut Societăţii Anonime „Banca Tecuciului” – impresionează prin faţadele cu bosaje ce includ deasupra cornişei un frumos atic cu baluştri.  Ferestrele sale: trei la stradă şi două în preajma intrării – cărora li se adaugă şi uşa de acces cu partea superioară în semicerc – conţin ancadramente cu cartuşe şi solbancuri cu medalioane baroce. La intrare a fost introdusă o coloană clasicce susţine antablamentul. Din holul mic dominat, din 28 octombrie 1994, de medalionul în basorelief realizat de sculptorul tecucean Dan Mateescu, se pătrunde în vechiul foaier transformat astăzi într-o galerie de expoziţii. Iluminarea acesteia se face natural, direct din plafon şi, respectiv, prin acoperiş, decupajul protejat de sticlă mată, fiind mărginit de un vrej de frunze dispus în chenar. …citeste intreg articolul >> »

Str. Ştefan Petică nr. 4
Biserica veche „Maica Precista” se află situată în partea de răsărit a localităţii, la „bariera de jos a târgului” de altădată. O legendă – culeasă de folcloristul Tudor Pamfile – susţine că edificiul ar fi fost înălţat de Ştefan Vodă în urma unei victorii pe care acesta ar fi repurtat-o asupra turcilor.  Istoricul Al. Papadopol-Calimah afirmă că, în 1653, pe timpul domniei lui Vasile Lupu, când Paul de Alep, în drumul său spre Iaşi, a trecut prin Tecuci, biserica exista. Deci, este mai mult ca sigur că nunta domnească a lui Vlad (nepotul lui Petre Şchiopul) – la care au participat Mihnea Vodă, domnul ţării Româneşti, mai mulţi boieri şi curteni – a fost oficiată aici, la 10 iunie 1587.  Mult mai târziu, prin 1766, pe lângă biserică luase fiinţă o Şcoală domnească de învăţătură.  Monumentul a avut de suferit din cauza mai multor invazii ori incendii, intervenţiile ulterioare modificându-i structura volumetrică interioar, precum şi elementele decorative exterioare. …citeste intreg articolul >> »

Str.1 Decembrie 1918 nr 62
Institutia de cultura se afla instalata de peste doua decenii in cladirea vechii Primarii a Tecuciului, ce a fost edificata in anii 1886/1887, dupa proiectul arhitectului bucurestean Dimitrie Maimarolu.  Elementul dominant in plastica arhitecturala a acesteia il constituie terasa larga, care se desprinde de linia fatadei,jucand rolul de pasaj acoperit pentru intrarea in cladire. Spatiilor libere conturate de arcadele trilobate in acolada (de influenta brancoveneasca), ce se sprijina pe sase coloane de piatra,le corespun cinci usi de acces in cladire.  Fatada este impartita in doua registre, prin intermediul unui brau plasat la nivelul planseului dintre parterul suprainaltat si etajat. Intreaga structura de rezistenta este din zidarie,cu arce in plin centru. Peretii acestuia sunt decorati cu 12 pilastri cu capiteluri compozite si socluri proeminente. La parter se accede spre un numar egal de camere,dispuse spre centrul cladirii. Printr-o scara monumentala-strajuita de doua coloane cu intoarcere bifurcata-se ajunge la etaj, unde se distinge o galerie balcon larg deschisa cu colonade de sustinere a plafonului si cu balustri pe ambele laturi.  Spatiile destinate birourilor de la etaj corespund in tocmai celor de jos. …citeste intreg articolul >> »

Str. Galaţi nr. 11
Clubul Copiilor îşi desfăşoară activitatea în actuala clădire (vila Şendrea) din anii ‘ 60. El s-a impus ca o prezenţă dinamică în contextul procesului de instrucţie, educaţie şi creaţie a tinerelor vlăstare din municipiu. în cadrul celor peste 20 de cercuri (aeromodele, navomodele, automodele, mecanică fină, carting, construcţii radio, informatică, foto-cinema, apicultură, balet, fanfară ş.a.) şi cluburi participă sute de copii din cele unsprezece şcoli generale ale oraşului. Din mâinile iscusite ale elevilor au ieşit: trenuri pe pernă de aer, vehicule multifuncţionale, aeromodele cu decolare şi aterizare verticală, dispozitive pentru recuperarea energiei, jocuri etc; roadele fanteziei lor aducându-le, în ultimii ani, numeroase trofee la fazele naţionale ale concursurilor „Start spre viitor”, „Atelier 2000″ şi ale celor tehnico-aplicative de aeromodele, micromodele şi carting. …citeste intreg articolul >> »

Str. Griviţa nr. 1
Cel mai frumos monument de cult din oraş a fost înălţat între anii 1850-1852, cu cheltuiala serdarului Tudoran Cincu şi a soţiei sale Smaranda. Stilul autentic moldovenesc pe care-1 etalează astăzi biserica, 1-a căpătat în urma consolidării şi restaurării minuţioase pe care avea să le întreprindă arhitectul bucureştean A. Vârnav.  Faţada monumentului este sobră şi oarecum monotonă, din cauza lipsei ferestrelor. Singurele elemente care îi dau un oarecare ritm, sunt ocnişele şi arcaturile oarbe din partea superioară care înconjoară zidul tencuit. Pictura murală din interiorul bisericii este datorată artistului Nicolae Vermont, care a lucrat aici cu intermitenţe, în perioada anilor 1914-1920, la îndemnul prietenului său Dimitrie Hârlescu, care reuşise, la rândul său, să-i zugrăvească în ulei pe cei doi ctitori, ale căror chipuri aveau să fie acoperite cu var din ordinul conducerii comuniste. Imaginile pictate – subordonate spaţiului interior – par să urmeze schema impusă de iconografia bizantină. …citeste intreg articolul >> »

Str.Galati nr.2
Imobilul – proiectat de arhitectul Ieşanu – a fost construit în anii 1897-1898, elementele sale plastico-decorative fiind preluate de la neoclasicismul francez.  Construcţia se impune prin linia zveltă, prin acoperişul mansardat cu ochiuri de bou şi învelit cu tablă în solzi de peşte, din care se desprinde cupola în formă de trunchi de piramidă. Faţadele clădirii (situată pe colţul a două străzi) includ motive decorative specifice Renaşterii, ferestre cu frontoane circulare, o intrare cu parapete frumos profilate. Baluştrii scării de acces se regăsesc şi la balustrada balconului semicir¬cular de pe colţ, ce corespunde distribuţiei salonului de oaspeţi din interior.  Demn de reţinut este faptul că, în această casă, a fost găzduit, în nenumărate rânduri, Nicolae Iorga, când venea ca invitat al „Ligii Culturale” din localitate. Totodată, în anii războiului din 1916-1918, au fost încartiruiţi aici şi unii din membrii misiunii militare franceze condusă de generalul Berthelot.


Grădina Publică ( parcul central )
Cel mai vechi dintre edificiile publice ale municipiului a fost construit după 1878, ca sediu al Tribunalului Judeţean. El îţi provoacă un sentiment de solemnitate şi de linişte netulburată.Situat cu faţada spre apus, pe aliniamentul străzii 1 Decembrie 1918, dar cu mult mai retras spre interiorul Grădinii Publice, fostul tri­bunal se remarcă prin rezalitul susţinut de cele patru coloane clasice graţioase, precum şi prin tăierea dreptunghiulară a ferestrelor.Planul interior, aproape simetric, cuprinde o sală mare de şedinţe flancată, de o parte şi de alta, de câte două camere. Alte două şiruri de câte patru încăperi se găsesc concentrate pe celelalte laturi, de nord şi de sud. Un culoar în formă de U permite accesul spre toate încăperile, concepute pentru birouri.In timpul Primului Război Mondial, vechiul tribunal a adăpostit comandamentul Armatei I române.

Gradinita 7 Tecuci

Bd. Victoriei nr. 14
Integrāndu-se şirului de locuinţe īn stil neoromānesc, imobilul a fost construit īn anii ’30, ca apartament pentru o familie orăşenească. Vila a fost compartimentată īn următoarele spaţii: vestibul, sală de primire, birou, sufragerie, bucătărie, dormitoare. Toate īncăperile au plafoanele decorate īn stuc, chenarele acestora cuprinzānd ornamente geometrice ori vegetale. Nota particulară a edificiului o dă īnsă exteriorul. Atāt faţada principală, cāt şi faţadele laterale, conţin structuri volumetrice şi elemente decorative specifice arhitecturii noastre tradiţionale. Reţin atenţia: soclul puternic reliefat cu firide oarbe, pridvorul dezvăluit de prezenţa celor trei stālpi, uşa de la intrare, ancadramentele ferestrelor īn arcadă şi, mai ales, banda cu motive vegetale ori şirul firidelor care decorează partea superioară a pereţilor camerelor mai īnalte. Acoperişul casei este realizat īn mai multe ape.

Bd. Victoriei nr. 13
Ridicată în perioada interbelică, drept sediu al Băncii Sindicatului Agricol, clădirea a fost preluată, din anul 1937, de Oficiul Poştal al oraşului, care se află şi astăzi instalat aici.
Imobilul solid din beton şi cărămidă, se impune prin organizarea volumetrică interioară (demisol, parter şi etaj) şi prin plastica arhitecturală din exterior.
Atât faţada principală, cât şi faţadele laterale – care se percep foarte bine din stradă – au fost concepute pe sistemul contrastelor dintre suprafeţele mai mari, discret animate de fâşiile orizontale din cărămidă aparentă şi casetele realizate din tencuială, pe de o parte, şi chenarele, firidele, arcele sau stâlpii din piatră, pe de altă parte.  Faţada dinspre bulevard include, în partea inferioară, un portal prin care se pătrunde în holul ghişeelor, iar deasupra, un foişor cu caracter decorativ.

Str. 1 Decembrie 1918 nr. 64
(fosta cladire a Camerei de Comert pana in 2010, a primariei in prezent)
Frumoasa clădire în stil neoclasic ocupată de această instituţie, s-a construit în jur de 1910, ea îndeplinind iniţial rolul de locuinţă urbană. După 1 septembrie 1918, vreme de aproape cinci decenii, ea a adăpostit Gimnaziul şi, respectiv, Liceul de fete „Elena şi Tache Anastasiu”, ce a funcţionat şi cu numele de Şcoala Medie nr. 2 în timpul regimului comunist.
Construcţia are o arhitectură deosebită.In partea de miazăzi a faţadei, se distinge un portal monumental, care este încadrat de două coloane. Pe treptele de marmură se intră în edificiu.
Faţada de la stradă îşi etalează bosajele, frontoanele triunghiulare ale ferestrelor, cornişa proeminentă şi aticul decorat cu baluştri şi protuberante.In interior se remarcă uşa mare din lemn sculptat, ce permite accesul din vestibul în holul central, iluminat prin intermediul decupajului din plafon. De aici se accede spre toate camerele dispuse pe cele patru laturi, inclusiv spre sala cea mai spaţioasă, orientată spre strada principală.