TECUCI

„Sub-locotenentul Paul Nicorescu din regimentul 3 Roşiori, cu reşedinta în Tecuci, care în Noembre, anul trecut, a parcurs, din preună cu alţi camarazi, călare, distanţa Tecuci-Bârlad (50 kilom.) într-o singură zi şi a eşit întâiul, zilele trecute a pus în aplicare un plan mai îndrăzneţ. Numitul sub-locotenent a hotărât să parcurgă numai în 11 ore şi călare distanţa Tecuci-Vaslui (110 kilom.). In adevăr, în ziua de 27 Martie trecut, la 7 ore dim. d. Nicorescu pleacă din Tecuci şi ajunge la Vaslui la ora 6 şi 15 min. seara. O diferenţă de 15 m. în plus. La Vaslui a fost primit într-un chip îmbucurător de d. Colonel Magheru care era deja înştiinţat telegrafic, de sosirea sub-locotenentului, de d. Colonel Florescu, comandantul garnizoanei din Tecuci. …citeste intreg articolul Autor: Doru Parascan

În anul 1894 marele filantrop Anton Cincu lasă 200000 lei ca să se construiască un local modern pentru spitalul comunal din Tecuci, instituind pentru supravegherea constructiei si administrarea spitalului o comisie formată din domnii: Theodor Cincu, fiul donatorului, C. Bobeică, Th. Vârgolici, dr. Constantin Petras si farmacistul Costache Racovită. După mai multe demersuri făcute pe parcursul anilor 1895 si 1896 Th. Cincu reuseste să-l convingă pe arhitectul Oscar – după unele surse Otto – Maugsch, să proiecteze un plan de spital în sistem pavilionar, cu distribuire de apă caldă si rece în toată clădirea. În paranteză fie spus, arhitectul O. Maugsch este cel care zece ani mai târziu (1906) semna proiectul arhitectural al palatului care astăzi adăposteste sediul BCR din Piata Universitătii.   Pentru alegerea terenului pe care avea să se construiască noul spital, Ministerul de Interne autorizează comisia de supraveghere ca să angajeze un arhitect care să facă cercetări de rezistentă a terenului. Locul ales pentru constructie este, un teren situat în apropiere de malul râului Bârlad. Este angajat un alt mare specialist în domeniu, …citeste intreg articolul >> »

„Cursurile au fost urmate, în acest an şcolar, de 338 elevi. Sub noua direcţiune s-au mai făcut unele îmbunătăţiri cu caracter didactic şi administrativ, începute încă din primăvara anului 1937, astfel: In parcul din faţa Liceului s-au făcut garduri vii de duzi, alei cu prundiş, pajişti de gazon şi ronduri de flori; s-au instalat conducte de apă pentru stropit; intrarea elevilor s-a făcut pe la Internat, pe o şosea, cu garduri vii de salcâm pe ambele părţi, suprimându-se intrarea prin partea de Sud, pe lângă clase, astfel ca întreaga clădire să rămână în mijlocul parcului, într-o atmosferă înviorătoare, de vegetaţie, fără praf. Curtea interioară era sălaşul tuturor orătănilor. S-a tăiat un plop, care mai aduna şi ciorile din împrejurimi. Prin faptul că în mijlocul curţii era o fântână, s-a construit un avuz, s-a adus apă prin conducte, s-au făcut alei cu prundiş, ronduri de …citeste intreg articolul >> »

Profesorul Doru Parascan îşi dovedeşte, prin lucrarea „Tecuciul în secolul al XIX lea. Medicii oraşului şi evoluţia primului spital local”, nu numai marea pasiunea pentru trecutul meleagurilor tecucene, ci şi vocaţia de istoric. Astfel, la aniversarea a 575 de ani atestare documentară, Doru Parascan face cadou oraşului Tecuci o componentă insuficient analizată în întreaga noastră istoriografie: evoluţia sistemului medical local.  De la documentare şi până la redactare, cu matur spirit critic (dar uneori şi cu suficient „patriotism” local), lucrarea demonstrează calităţile de cercetător ale tânărului istoric Doru Parascan. După referiri introductive la situaţia administrativă, demografică sau economică a oraşului Tecuci în secolul al XIX-lea, autorul dă viaţă personalităţii şi activităţii câtorva medici de seamă din trecutul urbei (Ioachim Gropschat, Moritz Kernbach, Scrobos, Kopeţki, Flaişlein ş.a.) şi clarifică reperele relative la istoricul primului spital local, aşezământ închinat Sfântului Ioan Botezătorul. …citeste intreg articolul >> »

Kopeţki s-a născut în oraşul Lemberg în anul 1814, într-o familie cu stare ce provenea din Köpenick. Urmează studiile elementare, gimnaziale şi filosofice în oraşul natal, apoi pe cele medicale la Viena, Leipzing. La München îşi ia doctoratul în medicină, chirurgie şi obstetrică la 28 iunie 1852, când îşi suţine teza „De febri intermittente”[1]. Referitor la anul în care doctorul Kopeţki a ajuns la Tecuci, avem mai multe variante. Vasile Lipan, autorul unui studiu privind studenţi medicinişti români la universitatea din Munchen în secolul al XIX lea, precizează că, după ce a susţinut teza de doctorat, Kopeţki vine în Moldova „obţinând libera practică” şi îşi începe activitatea de medic (27 septembrie 1852) de pe poziţia de „fizic al oraşului Tecuci”. …citeste intreg articolul >> »

Revenim la lista monumentelor istorice pentru orasul Tecuci. La pozitia 214, GL-II-B-03100, se afla ”casa Jan Koppethki”. Imobilul se afla pe “strada” (bulevardul) 1 Decembrie 1918 la numarul 86. Recunosc ca am avut ceva probleme cu pronuntia numelui proprietarului…In ultimii ani, doi-trei, am intalnit numele respectivului, dar niciodata sub forma “Jan Koppethki”. În ceea ce priveşte numele doctorului Kopeţki precizăm că el “suferă” modificări de la un document la altul. Am întâlnit, în documentele sistemului sanitar tecucean din secolul al XIX lea, numele „Copeţchi”, „Kopeţchi” sau „Kopeţki”, dar niciodata “Jan Koppethki”. Până şi pe monumentul de la mormântul familiei din cimitirul oraşului Tecuci, loc de veci ce adăposteşte rămăşiţele pământeşti ale unor membri ai familiei Kopeţki (doctorul Ioan Ludwig Kopeţki, soţia acestuia Rucsandra, fiul lor, Rudolf Kopeţki şi soţia acestuia, …citeste intreg articolul >> »