Web
Analytics
TECUCI

Dihonii tecucene


Tradiţia încape de multe ori pe mâna unora, modernitatea, din păcate, nu încape în mintea multora. Iată de ce oraşul se află între o tradiţie călcată în picioare şi o modernitate imposibilă.
Dacă pe axa N- S a Tecuciului, 1 Decembrie 1918, există un Muzeu de Istorie şi o Galerie de Artă ; primul păstrează tradiţia ultimilor cincizeci de ani de conducere şi practică socială, al doilea îşi ţipă şi-şi plânge modernitatea în faţa primului de care depinde.
Dacă în patrimoniul oraşului Tecuci sunt 200 de lucrări de artă care ar putea sta, ştiu mulţi asta, într-un Muzeu de Artă, s-ar întregi astfel culturalitatea unui loc, a unei colectivităţi, prin, să spunem, aripa veche a culturii.
Apoi, dacă; pe pereţii actualei clădiri Romtelecom în 1995 încă stăteau două valoroase mozaicuri realizate de Gheorghe Saru, astăzi avem beton, sticlă şi ,,albastru inutil’’. Dacă până acum doi ani biserica Sf. Ioan păstra între frescele sale şi pictura lui Dimitrie Hârlescu şi Nicolae Vermont astăzi fără să se fi păstrat măcar secvenţe din pictura acestora sau, să se fi decapat pe pânză ceva din vechea pictură; se gândeşte, aflat-a, o modernitate întoarsă spre Athos.
Şi tot dacă, între casele noastre numai avem nici pridvor, nici parmaclâc, nici păreţi humuiţi, nici olane, nici chiler, nici zaplazuri; avem ,,roz tâmpiziu’’, avem ,,leaving’’, avem ’coperişuri cucuiate, avem ziduri grele-ntre-curţi ce pierd comuniunea şi vecinătatea binevoitoare a bătăturii româneşti.(…)
Privesc îndepărtate vremi…
În platanul din curtea laterală a Casei de Cultură s-a spânzurat soarele acestei după-amieze de ianuarie. Se aude că-n noaptea asta va ninge. Se vor acoperi toate urmele tradiţiei. Cinematograful s-a închis, iar ,,WC-ul cu film’’, cum era numit, nu mai are şanse nici ca tradiţie, nici ca modernitate. …citeste intreg articolul

Sursa: tecucicoltderai.blogspot.com


One comment

  1. Pacat ca articolul consistent, bine scis de Lucia Gologan, dezvaluind nu numai talent literar ci o constiinta civica si profesionala rara pe aici, nu a avut urmari. Nu au existat, din 2005 cand a fost publicat, nici preocupari, nici ingrijorari la autoritatile locale sau judetene, sau la cele cu responsabilitati in domeniul culturii.
    Si, ce-i mai grav, nu au existat reactii din partea celor ce-si spun fruntasii culturii tecucene – ce-i drept, nu atat nascuti cat facuti – ravnind, fiecare, doar la un monument pentru sine. Fie si el din ciment.

Comments are closed.