TECUCI

  Cuvânt introductiv  La 1 aprilie 1880 ia fiinţă Regimentul 24 Dorobanţi „Tecuci” (Decretul 1163/05.04.1880) care,  unificându-se la 15.07.1891 cu Regimentul 6 Linie Tecuci (Decretul 2329/11.07.1891), formează Regimentul VI Infanterie Tecuci nr. 24. Militarii acestui regiment vor da dovadă de un eroism nepieritor şi se vor acoperi de glorie în luptele ce le vor duce în cele două războaie mondiale care au urmat.
„Tranşeea morţii”  Intrarea României  în primul război mondial de partea Antantei s-a materializat prin pătrunderea trupelor Armatei 2 în Transilvania şi ocuparea Braşovului la 30 august 1916. Din motive strategice, după doar o lună ofensiva se opreşte şi începe retragerea. Înaintarea trupelor germano-austro-ungare, comandate de generalul Erich von Falkenhayn, provoacă lupte grele în zona Bartolomeu-Braşov, marcate de un incident tragic soldat cu un mare număr de morţi din partea română.
După două zile de lupte grele în care trupele române, printre care şi vajnicii ostaşi ai Regimentului 24 Infanterie Tecuci, îşi consumase întreaga muniţie, o manevră greşită de retragere a lăsat descoperite flancul stâng şi spatele liniei de trăgători români,  permiţând inamicului la adăpostul întunericului nopţii, instalarea a două mitraliere în flanc şi furişarea soldaţilor germani cu grenade de mână în spatele românilor.
În zorii zilei de 10 octombrie 1916 trupele române s-au pomenit în bătaia focului ucigător al trupelor inamice. Mulţi soldaţi au căzut din primele momente. Cei ce au încercat să se retragă spre oraş au căzut victime grenadierilor germani. Din cei circa 250 de soldaţi aflaţi pe aliniamentul căii ferate nu a scăpat nici unul cu viaţă, toţi fiind ucişi în mod barbar, fără putinţa de a replica cu vre-un glonţ. Cartuşele se terminaseră de mult…
In memoriam La 4 ani de la teribilul masacru,  prin grija Societăţii „Mormintele Eroilor Căzuţi în Război”, înfiinţată la 12 septembrie 1919, s-a organizat pe o lungime de 250 metri cimitirul în care odihneau trupurile a 455 eroi, deasupra mormintelor înălţându-se monumentul masiv, aidoma unei urne închise şi vegheate de un vultur cioplit din piatră, simbolul gloriei eterne. Pe monument se pot citi cuvintele Reginei Maria: „Nu vărsaţi lacrimi pe mormintele eroilor, ci mai curând slăviţi-i în cântece, aşa ca faima numelui lor să rămână un ecou prin legenda veacurilor”.
În februarie 1971, consecinţă a declanşării „epocii de aur”, cimitirul este dezafectat, osemintele eroilor sunt reamplasate în curtea unei biserici braşovene, iar monumentul, văduvit de o bună parte din elementele ansamblului memorialistic iniţial, rămâne singur, prea discret, atât în peisajul urbanistic, cât şi în evidenţa monumentelor comemorative. Cu gândul la eroii tecuceni care s-au jertfit pentru acea palmă de pământ românesc, să le omagiem memoria astăzi şi întotdeauna.
(informatii din lucrarile prof. Constantin Kiritescu si istoricului Bogdan Popovici)

 Lt.col.(r) ing. Brahnea Adrian, preşedinte al subfilialei Tecuci a A.N.C.E.

Comments are closed.