TECUCI

foto: evz.ro

Vasile Dănailă numit de bunăvreme Pazvante, odată pe an, apare în câte un ziar naţional cu o poveste nuanţată. S-a mai făcut în anul precedent o trecere în revistă a majoritaţii articolelor dedicate celui amintit, postate pe internet (citeşte AICI ). Acesta se deosebeste de celelalte prin faptul că aduce mai multe imagini, videoclipuri şi foarte multe comentarii ( interesante n.r.). Vă invităm să lecturaţi acest articol şi să vă spuneţi părerea. Articol EVZ >> Pe oricine întrebi, la Tecuci, de Pazvante îţi arată unde-l găseşti. La barul său, de deasupra unui WC public, dintr-un colţ al parcului central. “Numai copiii nenăscuţi nu mă ştiu, da’ află după aia”, îi place să spună cheliosul, cu o faţă de te ia pe şiră când îl priveşti. A fost un copil problemă. Făcea scandal, chiulea. Într-a şasea, după ce într-a patra rămăsese repetent, a fugit de acasă. S-a urcat în tren şi a ajuns la Constanţa. A trăit ca un boschetar.  În câţiva ani, a ajuns unul din cei mai temuţi interlopi. După Revoluţie a exportat “alba-neagra” în jumătate din Europa, ba chiar şi în America. S-a întors cu un geamantan de dolari şi, culmea, dintr-o dată, s-a cuminţit. N-a mai băut şi nici cu pumnul n-a prea mai dat.
A amenajat, pe banii lui, părculeţul din centrul Tecuciului. Are o colecţie de 15.000 de cristale minerale pe care le ştie pe nume. Sunt expuse în parc alături de coliviile unde ciripesc câteva sute de păsări exotice.
Cu opt clase la activ, Pazvante s-a făcut terapeut în medicină complementară şi dă consultaţii gratis. În parcul său, nimeni nu aruncă un chiştoc pe jos, darămite să fure ceva. Cu toţii îi ştiu de frică fostului derbedeu transformat, miraculos, într-un Mecena local.
“Îmi luam mardeală ca un măgar în pantă!”
Când îi sună mobilul se aude un cârâit de papagali. Vasile Dănăilă are 58 de ani şi se îmbracă numai în piele, ca rockerii. De când se ştie, lumea i-a zis Pazvante. “Am avut trei echipe de fraţi. După tata trei, după mama unu’ şi după amândoi, încă o pereche. În total eram şapte, la Barcea, unde m-am născut”, povesteşte Pazvante care, acum trei ani, când a ratat la mustaţă primăria Tecuciului şi-a trecut porecla în buletin.
Pe mâna stângă are tatuat vulturul american, iar pe dreapta un dragon. “Am fost unu’ dintre copiii teribili! Tot ce provoca hazu’…, eram acolo! Făceam chestii de factură neconven ţională şi cu tentă complementară”, foloseşte Pazvante cuvinte auzite la televizor. O dă pe limba sa: “Mă trosnea mama cu cleştele de la sobă până lua formatul secerii. Îmi luam mardeală cât nu lua un măgar în pantă, când îi dădeai de fâsâia ca şarpele!”.
La 14 ani şi-a luat “praf de mers”
Nu era prost deloc dar, nonconformist fiind, a intrat în colimatorul profesorilor. “După ce l-am bătut pe copilu’ directorului, de la nişte caise crude, m-a lăsat repetent. Într-a şasea aveam 14 ani, făceam pe bufonu’ şi-mi mirosea a fustă. Am mai făcut vreo două chestii şi m-au scos la careu… M-am simţit umilit. După încă un «cadou» consistent acasă mi-am luat «praf de mers»! M-am urcat în primul tren şi m-am trezit la Constanţa”, povesteşte Pazvante cum şi-a luat lumea în cap.
A cunoscut foamea şi drojdia societăţii. “M-am calificat în supravieţuire la paişpe ani. N-aveam identitate şi dormeam în gară. Mi s-a zis Marian. Făceam curat la alimentara din gară şi mă lipeam de un boţ de marmeladă ş-un colţ de pâine. Întrucât porţia era nesatisfăcătoare şi nu îndeplinea dorinţa maţelor goale, am început să «bag io racu’» să pot stăpâni zgomotu’ din burtă”, istoriseşte cu autoironie cum a furat de foame.
“La Constanţa eram Marian Nebunu’!”
Norocu’ său a fost un miliţian care l-a băgat în port, la vopsit de macarale. “M-a scos dintre gaşca celor care le sticleau ochii la rafturile cu mâncare. Vopseam sus, unde era cel mai riscant. În port am învăţat greceşte şi cum se pot înmulţi banii. Din blugi, cafea, ţigări şi geci de piele. De-acolo mi-a rămas damblaua de mă îmbrac numai în piele”, îşi aminteşte Pazvante debutul său în lumea interlopă.
Pe atunci, şmecherii Constanţei erau: Mancu, Iaşar, Animalu’, Săceanu, Nicu Pingelea, Onic şi fraţii Oaie. “Mă ştiau toţi de Marian Lazăr sau Marian Nebunu’ şi le tremurau chiloţii!”, se dă mare fostul bişniţar: “N-am fost la pârnaie! Mă ţineau numa’ în dastea scurte, să recunosc ce făceau alţii… Da’ io vorbeam numa’ despre mine!”.
A stat în Constanţa până în ’82. “M-a expulzat prim-secretarul Vâlcu, că aveam o relaţie nepotrivită cu fii-sa”, râde Pazvante.
“Am plecat dintre şmecheri şi m-am întors printre oameni!”
Acte şi-a făcut înainte să-l ia în armată. Ghinion. L-au băgat la marină unde se făcea doi ani: “M-au clasat după ce i-am vărsat în cap comandantului un extinctor. Pe motiv că-s nebun!”.
S-a întors la Barcea şi s-a însurat: “E nevasta mea şi-acum şi avem doi copii cu facultate. Prostii n-am mai făcut, că nu vreau să pătez numele copiilor!”. N-a mai făcut în ultimul timp, că pe atunci le comitea: “Când n-a mai fost rost de întors portofele, m-am băgat pe agricultură. Am plecat dintre şmecheri şi m-am întors printre oameni!”. >>> citeste intreg articolul

Comments are closed.