TECUCI

ATENA:

“Provenienţa acestor telefoane e lesne de priceput…”
“Oare clienţii acestora păstreză bonul până la ieşire?”
Păi, dacă aceşti “agenţi comerciali” nu deţin acte doveditoare de provenienţă a mărfurilor respective( adică facturi plus chitanţele fiscale corespunzătoare, pentru a dovedi că au fost achiziţionate legal) precum şi dovada că au fost înregistrate în contabilitate ( întocmirea NIR-urilor şi operarea lor în raportul zilnic de gestiune ) cum vreţi dumneavoastră să elibereze bon fiscal, mă mir că nu aveţi pretenţie de factură fiscală pentru valori mai mari de 1000 lei( la ICRA primeşti factură fiscală numai dacă cumperi de cel puţin 1000 lei, altfel nu se deranjează vânzătorii!…iar dacă-i ceri bon de casă şi doreşti să ţi-l ştampileze, se codesc şi spun că ştampila-i la patron, să vii mâine pentru ştampilare!).
După părerea mea, aceşti “agenţi comerciali” sunt de fapt “agenţi sub acoperire(antenele neautorizate)”, iar treaba cu telefoanele de vânzare nu-i decât “perdeaua” după care se ascund, pentru a-şi justifica prezenţa în acel loc!—ar fi o variantă de răspuns.
Dacă nu-i aşa, înseamnă că “plătesc o taxă de protecţie pentru a li se permite acest tip de activitate!”—ar fi a doua variantă de răspuns.
Ambele situaţii se află la mii de km distanţă de cadrul legal, iar vinovate de această stare se fac dragele noastre cadre poliţieneşti în general, poliţia economică în special. Tu, ca şi apărător al legii economice şi de combatere a evaziunii fiscale, te duci în control la magazinele de ţoale şi papuci, care dacă nu au toate autorizaţiile, toate dotările fiscale pentru a desfăşura activitate de comerţ nu li se permite să comercializele nici o mărgică de la un şlap de plajă şi treci pe lângă aceşti “comercianţi” cu marfă la purtător, şmanglite de la neatenţi, şi mai dau şi noroc cu ei( “Ooo, să trăiţi, şefu’!”-zice şmanglitorul..”Noroc, pârlitule!”- primeşte răspuns, din partea braţului nemilos al legii.) apoi intră furtunos în magazin şi ordonă scurt şi sec : “prezentaţi actele societăţii, căci altfel vă dau oricum amendă 2000 lei(minim posibil) că doar n-am venit degeaba, aci, la matale!”
În ce priveşte Poliţia comunitară, locală, sau cum s-o mai numi ea oare…dacă te agăţi ca disperatul de “haina” lor, reclamând un furt de telefon, sau portofel(capul sigur nu ţi-l pot fura, că a avut grijă Dumnezeu să-l prindă straşnic de bine de trunchi!) primeşti şi o “urecheală” zdravănă de genul: “De ce nu le-ai lăsat acasă, la loc sigur, ce cauţi cu ele prin oraş, brambura? Noi trebuie să avem grijă de telefoanele şi portofelele voastre?” Şi stai, ca prostu’ la poarta nouă şi nu-ţi vine a crede urechilor ce-ai auzit, tu care le plăteşti salariul lunar prin dările achitate şi care îngraşă bugetul local…..!!!!